Toleranta si intoleranta în România. Credinte, stereotipuri si grupuri sociale.

       Credintele indivizilor si stereotipurile pozitive sau negative întelese ca „generalizari lipsite de fundament care se refera la toti membrii unui grup social fara a lua în considerare diferentele individuale din cadrul grupului” (D.R. Schaefer, 1989, p.240) joaca un rol important în constructia atitudinilor si a actiunilor discriminatorii ce apar în spatial social. Credintele si stereotipurile faciliteaza interpretarea realitatii sociale, având, în primul rând, o valoare functionala. Totusi, în situatii de criza sau în situatii de dezechilibru a raporturilor de putere între indivizii/grupurile implicate, credintele si stereotipurile pot avea implicatii negative, conducând la reducerea egalitatii de sanse, respective la aparitia actelor de discriminare. De altfel, teoria identitatii sociale (H. Tajfel, 1971) introduce distinctia între ingroup si outgroup, respectiv între grupul de apartenenta si grupul reprezentat de „ceilalti”. Acest proces de „categorizare” poate avea efecte negative din perspective faptului ca indivizii manifesta tendinta de a favoriza propriul grup, în defavoarea celorlalti (bias). De fapt, stereotipizarea reprezinta operatia cognitiva care sta la baza tratamentului discriminatoriu în cele mai multe cazuri (Linville, Salovey si Fisher, 1986). Mecanismul psihologic care se asociaza acestui proces este acela de „omogenizare” a outgroupului ceea ce se refera la tendinta indivizilor de a-i percepe pe membrii
propriului grup mai putin asemanatori între ei decât sunt perceputi membrii outgroup-ului. Mai mult decât atât, teoreticienii sunt preocupati de asa-numitul „pericol al stereotipizarii” (en. stereotype threat ) care se refera tocmai la impactul pe care stereotipurile îl pot avea asupra realitatii. Cercetari psihosociologice au pus în evidenta faptul ca performantele subiectilor
stereotipizati scad în cazul în care stereotipurile negative sunt activate, ceea ce conduce la instalarea unei situatii de presiune sociala (B. Sebt si J. Forster, 2004).
Revenind la rolul functional al credintelor si stereotipurilor, respective acela de a facilita procesarea informatiei primite din mediul înconjurator, se pune problema stereotipului care este activat în momentul în care individul cu care intram în contact apartine mai multor grupuri sociale care sunt stereotipizate în spatiul social. Specialistii au identificat existenta unei ierarhii la nivel cognitiv care face castereotipurile dominante sa fie activate, iar cele mai putin dominante sa fie inhibate (G. V. Bodenhausen, 1988). Aceasta ierarhie conduce, mai degraba, la utilizarea unei imagini mentale („construct mental”, W.Lippman, 1922) constituita din elemente ale stereotipurilor activate, structura sa fiind determinata de intensitatea diferitelor stereotipuri implicate. De aceea, ne propunem, în cele ce urmeaza, investigarea celor mai importante stereotipuri si credinte care se identifica la nivelul mentalului colectiv în România pentru o mai buna întelegere a mecanismelor explicative ale fenomenului discriminarii si, mai cu seama, a discriminarii multiple.

Credinte si stereotipuri entice

     Dincolo de diversitatea stereotipurilor asociate diferitelor grupuri etnice, exista credinte cu continut pozitiv si negativ cu privire la (co)existent mai multor culturi/etnii într-o societate. De obicei, zonele multiculturale sunt caracterizate de un nivel superior de toleranta ce provine tocmai din acest contact nemijlocit care exista între membrii diferitelor grupuri etnice. Putin peste jumatate din populatiei României împartaseste credinta conform careia persoanele de alta etnie îmbogatesc cultura României, în vreme ce aproximativ o treime considera ca mai multe etnii slabesc unitatea tarii. Analizând credintele subiectilor dupa apartenenta lor etnica, se contata ca românii, din postura de majoritari, considera ca persoanele de alta etnie au o influenta pozitiva la nivelul societatii în proportie de 50%, în vreme ce o treime dintre ei cred în efectele negative ale multiculturalitatii. Si etnicii roma au credinte bine cristalizate, împartasind în pondere de 75% ideea influentei pozitive a multiculturalismului. Valorizarea unui mediu multicultural creste odata cu nivelul de educatie. Astfel, subiectii cu studii superioare împartasesc în cea mai mare pondere credinta conform careia persoanele de alta etnie îmbogatesc cultura României. Totusi, indiferent de nivelul de educatie, foarte multi sunt caracterizati de lipsa de încredere fata de persoanele de alta etnie. În conditiile în care încrederea reprezinta elementul central al retelelor sociale (R. D. Putnam, 1993), este îngrijorator faptul ca mai mult de 60% din populatie nu prezinta capacitatea de a dezvolta relatii socialebazate pe încredere cu persoane de alta etnie.

Defavorizare pe criterii entice

     Etnicii maghiari si romi au fost invitati sa raspunda la intrebarea:”In Romania este un avantaj sau mai degraba un dezavantaj sa apartii propriului grup etnic?” Maghiari sunt considerati avantajati de 28% dintre respondenti si dezavantajati de alti 29%, în vreme ce cei mai multi subiecti nu pot aprecia situatia. Asa cum era de asteptat, perceptia defavorizarii maghiarilor este mai raspândita în rândul respondentilor care apartin acestei etnii (40%), precum si în rândul subiectilor romi (34%) care la rândul lor reprezinta un alt grup aflat în pozitia de minoritate. Un fenomen interesant de subliniat este ponderea mare a populatiei maghiare care se considera dezavantajata.
Analiza raspunsurilor dupa nivelul de educatie a respondentilor pune în evidenta cresterea gradului de constientizare a situatiilor de defavorizare odata cu cresterea nivelului de educatie. Astfel, pe masura ce creste nivelul de educatie, creste si ponderea subiectilor care se considera ca sunt defavorizati. Mai trebuie remarcat ca aceasta crestere are loc pe fondul reducerii ratei de raspunsuri „nu stiu” ceea ce confirma ipoteza unei mai bune constientizari la nivelul indivizilor mai instruiti. Daca în privinta situatiei maghiarilor raspunsurile subiectilor cunosc o distributie cât de cât omogena, defavorizarea romilor este perceputa de aproape 70% dintre respondenti. Respondentii roma îsi percep situatia ca fiind una de dezavantaj în proportie covârsitoare, respectiv 81%, iar cei de etnie maghiara considera ca romii sunt dezavantajati în pondere chiar mai mare, respectiv 83%. Explicatiile provin din faptul ca apartenenta la un grup minoritar poate induce un „bias” similar celui care îi caracterizeaza pe membrii grupului evaluat, precum si din faptul ca perceptiile subiectilor maghiari pot fi determinate de situatia romilor maghiari care se afla la intersectia a doua criterii de discriminare.
Variabila educatie determina variatii cu privire gradul de constientizare si sensibilizare în raport cu problematica de fata. Asa se face ca trei sferturi dintre subiectii cu studii superioare sunt de parere ca romii sunt dezavantajati si doar 10% manifesta lipsa opiniei.
Toti romii cu studii superioare investigati sunt de parere ca se afla într-o pozitie de dezavantaj ceea ce arata un nivel mai bun de cunoastere si întelegere a situatiei lor. Este foarte greu de spus daca ei sunt defavorizati mai frecvent decât ceilalti romi sau daca au o capacitate superioara de a-si evalua propria situatie.

Institutul National De Cercetare Stiintifica In Domeniul Muncii Si Protectiei Sociale -INCSMPS- Bucuresti