Protecţia socială a persoanelor vârstnice

Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială în raport cu situaţia socio-medicală şi cu resursele economice de care dispun. Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale. Beneficiază de prevederile legii  persoana vârstnică (ce a împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege) aflată în una din următoarele situaţii:

– nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei/unor persoane obligate la aceasta;

– nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţii de locuit pe baza resurselor proprii;

– nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; – nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijiri specializate;

– se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.

Aceste drepturi şi facilităţi se acordă şi în conformitate cu prevederile: ­­

  • Guvernului României nr. 886/20008 pentru aprobarea Grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice
  • ­­Ordinului M.S.F. nr. 318/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea îngrijirilor la domiciliu, precum şi autorizarea persoanelor juridice şi fizice care acordă aceste servicii
  • ­­Ordinului M.S.F. nr. 559/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de evaluare pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri la domiciliu.

Nevoia şi dependenţa socio-medicală vor fi determinate prin anchetă socială realizată de către primăria de domiciliu şi stabilită potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.

Consiliul local – organizează aceste servicii, conform legii. Serviciile comunitare sunt:

– îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

 – îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;

 – îngrijirea în centre de zi, apartamente şi locuinţe sociale, case de îngrijire temporară.

Serviciile comunitare la domiciliu sunt:

  1. a) servicii sociale privind îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale, consilierea juridică, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj şi prepararea hranei;
  2. b) servicii socio-medicale pentru realizarea igienei personale, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice, îngrijire temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
  3. c) servicii medicale sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi dispozitive medicale.

Serviciile comunitare pentru îngrijirea la domiciliu (sociale şi socio-medicale) se asigură fără plata contribuţiei persoanelor vârstnice, care evaluate conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au venituri, sau veniturile lor sunt de 5 ori mai mici decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o singură persoană.

Persoanele vârstnice pot beneficia şi de servicii cu plata unei contribuţii, care se stabilesc de consiliile locale. Îngrijirea temporară sau permanentă a persoanelor vârstnice la domiciliu poate fi realizată numai cu consimţământul acesteia, de o persoana fizică acreditată sau, după caz de o persoană juridică cu atribuţii în domeniu.

Serviciile comunitare în cămine sunt:

  1. a) servicii sociale: – ajutor pentru menaj; – consiliere juridică şi administrativă; – modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială.
  2. b) servicii socio-medicale: – ajutor pentru reabilitarea capacităţilor fizice şi intelectuale; – sprijin pentru realizarea igienei personale; – asigurarea unor programe de ergoterapie.
  3. c) servicii medicale: – consultaţii şi tratamente; – servicii de îngrijire/infirmerie; – asigurarea de medicamente; – asigurarea cu dispozitive medicale.

Plata pentru serviciile comunitare acordate persoanelor vârstnice în cămine se face astfel:

– persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere;

 – contribuţia lunară se stabileşte de către conducerea căminului, în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite, de veniturile acesteia şi după caz, de veniturile susţinătorilor legali;

 – obligaţia privind plata contribuţiei lunare de întreţinere se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică ce urmează să fie îngrijită în cămin, sau dacă aceasta este lipsită de capacitate de exerciţiu, de către reprezentantul său legal;

– normele metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreţinere în cămine se aprobă prin Hotărâre de Guvern.

Îngrijirea temporară sau permanentă în cămin.

 Căminul pentru persoane vârstnice este instituţia de asistenţă socială cu personalitate juridică, înfiinţată şi finanţată potrivit dispoziţiilor Legii nr.17/2000. Actele necesare pentru întocmirea dosarului persoanelor vârstnice sunt: – cerere pentru îngrijire în cămin; – fişa de evaluare medico-socială; – copii xerox după actele de stare civilă; – declaraţie privind lipsa susţinătorilor legali, după caz; – acte doveditoare privind venitul; – talonul de pensie; – declaraţie pe proprie răspundere că nu realizează venituri – data la notar public. Criteriile de prioritate pentru accesul la îngrijire în cămin: – persoana vârstnică necesită îngrijire medicală permanentă, deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu; – nu se poate gospodări singură; – nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii; – este lipsită de susţinătorii legali sau aceştia nu-şi pot îndeplini obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale. Persoanele vârstnice care beneficiază de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii.

Sursa: PROTECŢIA SOCIALĂ ACORDATĂ PERSOANELOR VÂRSTNICE DIN ROMÂNIA, NICOLAE ROȘ­