Grupurile vulnerabile și vulnerabilitatea

Studiul Grupurile vulnerabile şi economia socială. Romi şi femei în dificultate. Manual de intervenţie, efectuat de către sociologii ICCV și Catalactica arată că, în plan național, nu există un consens privind caracteristicile grupurilor vulnerabile și prin urmare nu există nici definiții clare, oficiale ale acestora, atât la nivelul decidenților politici, specialiştilor cât și la nivelul opiniei publice în general.

Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în documente oficiale, europene și naționale, documente legislative sau în rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup exclus, defavorizat, marginalizat, sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg al sărăciei.

În documentele oficiale ale Uniunii Europene, deşi nu există o definiție formală a grupurilor vulnerabile, termenul este folosit pentru a stabili egalitatea de șanse în domeniul ocupării și în alte aspecte ale vieții sociale, precum și tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasială sau etnică, în procesul de incluziune socială sau integrare al acestora (full integration).

Măsurile propuse pentru realizarea integrării/incluziunii depline presupun: accesul indivizilor la oportunitățile şi resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, social şi culturală şi pentru a se bucura de un standard de viață considerat normal/dezirabil în societatea în care trăiesc.

În cadrul politicilor sociale ale UE sunt urmărite obiective precum: eliminarea sărăciei copilului şi a familiei cu copii, promovarea accesului pe piața muncii, educație şi formare, combaterea excluziunii sociale şi a discriminării.

Vulnerabilitatea semnifică o stare de expunere la unele riscuri sau incertitudini ce pot genera consecințe nedorite asupra calității vieții unor categorii de persoane cum ar fi: neparticiparea la viața socială, deprivarea economică, lipsa de putere politică etc.

Dintre multitudinea factorilor care contribuie la creșterea vulnerabilității sociale, deprivarea economică și socială influențează copii, tinerii și familiile lor, manifestat prin ieşirea timpurie a copiilor din sistemul de educaţie, dificultatea accesului tinerilor pe piața muncii, dificultatea accesului la serviciile de sănătate, conflictele interumane și intergrupuri și crește opțiunile pentru migrația externă.

În aceste cazuri, riscul major este excluziunea socială și se manifestă prin rata mare a analfabetismului, rata mare a șomajului, speranța de viață mai scăzută, lipsa de coeziune socială, discriminare etc.

Instituțiile statului au misiunea de a identifica riscurile și categoriile predispuse la vulnerabilitate, și tot ele au misiunea, specifică atribuțiilor lor să propună luarea unor măsuri ferme și calificate de prevenire și sau diminuare a riscurilor/incertitudinilor, recunoscute ca fiind surse de vulnerabilitate.

Punerea în practică, monitorizarea și evaluării măsurilor de prevenire și sau diminuare a riscurilor revine sistemelor de protecție socială ale statului. Evident că și societatea civilă are un rol important în acest plan dar, de obicei, societatea civilă nu are aceleași pârghii, mecanisme, atribuții și obligații ca instituțiile statului.

Atât refugiaţii şi solicitanţii de azil, cât şi apatrizii se află printre persoanele cele mai vulnerabile din lume. Dintre aceştia, există persoane chiar mai vulnerabile, cu probleme, riscuri şi nevoi speciale.

Copiii se confruntă în mod special cu un risc deosebit şi necesită atenţie specială din cauza dependenţei lor de adulţi pentru a supravieţui, vulnerabilităţii lor la traume fizice şi psihice, precum şi nevoilor specifice care trebuie împlinite pentru a asigura creşterea şi dezvoltarea normală.

Lipsiţi de protecţia căminului, confruntându-se cu rigorile călătoriilor lungi şi cu o potenţială hărţuire oficială, precum şi cu abuzul sexual, femeile refugiate sunt, de asemenea, un grup deosebit de vulnerabil. Ele sunt adesea excluse de la procesul decizional referitor la propria viaţă, despărţite de familie şi de casă şi adesea lipsite de cele mai elementare drepturi.

Protecţie specială este necesară şi pentru persoanele în vârstă, persoanele cu handicap şi persoanele infectate cu HIV/SIDA. Adesea, aceste persoane sunt persecutate, discriminate şi nu pot trăi cu demnitate, deoarece drepturile nu le sunt pe deplin respectate.

Sursa: Analiza realizata de Mariea Ionescu expert tematic în cadrul Agenției naționale pentru romi