Educaţia incluzivă

Iniţial termenul de „educaţie incluzivă“ a fost utilizat pentru a descrie structurile educaţionale în care atît copiii, cît şi tinerii cu sau fără dizabilităţi învăţau împreună în cadrul ofertei educaţionale obişnuite de la nivel preşcolar, în şcoli, colegii şi universităţi cu reţele adecvate de sprijin. În timp, s-a recunoscut faptul că nu doar copiii cu nevoi speciale se confruntau cu obstacole în calea accesului la educaţie. Barierele de care s-au lovit diverse grupuri nu puteau fi depăşite prin simpla înfiinţare a unor şcoli speciale. Se impunea o abordare cu totul diferită, prin care diferenţele să fie percepute ca fiind normale şi prin care să se încerce dezvoltarea unor sisteme educaţionale care să fie capabile să răspundă cu eficienţă diversităţii.

Conceptul incluziunii, aşa cum se prezintă în Indexul de incluziune, presupune o schimbare de abordare: de la concentrarea asupra subiecţilor care se confruntă cu bariere în învăţare şi participare la concentrarea asupra naturii barierelor care există în cultura, politicile şi practicile şcolilor, iar apoi asupra resurselor care pot fi utilizate pentru a reduce barierele.

Ainscow (1998), Booth (2001), Dyson (2001) şi alţii pledează în favoarea unei largi conceptualizări a învăţămîntului incluziv şi accentuează ideea că:

  • învăţămîntul incluziv trebuie să se adreseze TUTUROR copiilor/elevilor;
  • învăţămîntul incluziv necesită mobilizarea pentru eliminarea barierelor din calea
  • învăţării şi are în vedere participarea oricărui copil, elev sau tînăr, nu doar a acelora despre care

se spune că au nevoie de un sistem de învăţămînt special;

  • incluziunea se referă în egală măsură la participarea cu drepturi depline indiferent de rasă, clasă

socială, sex sau condiţie socială – precum sărăcia (Booth, 2001).

De fapt, cercetările au demonstrat că aproape toţi copiii se descurcă mai bine din punct de vedere academic şi social în structuri incluzive􀀀. Prin urmare, din acest motiv educaţia incluzivă nu mai este percepută ca o abordare necesară pentru anumite grupuri de copii. Astăzi, în toate contextele naţionale diferite în care se aplică, mesajul de bază al educaţiei incluzive este că educaţia de bună calitate reprezintă un DREPT fundamental al omului şi copiii au dreptul la educaţie generală.

Educaţia incluzivă caută “să răspundă tuturor necesităţilor copiilor, tinerilor sau adulţilor, cu un accent deosebit pe cei vulnerabili la marginalizare şi excludere socială(UNESCO, 1994)

Educaţia incluzivă porneşte de la convingerea că dreptul la educaţie este unul din drepturile fundamentale ale omului şi temelia unei societăţi drepte. Pentru a realiza acest drept, Mişcarea Educaţie pentru Toţi promovează accesul tuturor copiilor la educaţia de bază.

Educaţia incluzivă continuă agenda de lucru a Educaţiei pentru Toţi prin găsirea de modalităţi prin care grădiniţele/şcolile să fie deschise tuturor copiilor din comunitate, în care aceştia să se simtă bineveniţi, indiferent de particularităţi, dezavantaje sau dificultăţi. Astfel de instituţii valorizează diferenţele dintre copii, pe care nu le percep ca fiind probleme. Educaţia incluzivă are în vedere pe toţi cei care învaţă, cu accent asupra celor care, în mod tradiţional, au fost excluşi de la oportunităţile de educaţie, respectiv, cei cu cerinţe speciale şi dizabilităţi, copiii aparţinînd minorităţilor etnice şi lingvistice şi alţii.

Incluziunea implică ca toţi copiii să participe în viaţa şi activităţile grădiniţei/şcolii, indiferent de nevoile pe care le au. Indexul pentru incluziune, publicat pentru prima dată în 2000 de Centrul de Educaţie Incluzivă, Londra şi care astăzi este utilizat peste tot în lume defineşte incluziunea drept „procesele de creştere a gradului de participare şi de reducere a gradului de excludere a copiilor din culturile, Curriculum-ul şi comunităţile şcolilor locale“. În acest sens, incluziunea şi segregarea nu sunt stări fixe. Grădiniţele/şcolile se îndreaptă treptat spre incluziune, rezolvînd problema segregării.

Educaţia incluzivă este “… unul dintre principalele mijloace disponibile care ajută la o dezvoltare mai profundă şi armonioasă a oamenilor şi care reduce sărăcia, excluziunea ,ignoranţa, oprimarea şi războiul” (Comisia Internaţională pentru Educaţie pentru sec.XXI, 1996).

Prin educaţie incluzivă se înţelege că, educaţia nu trebuie să fie percepută ca un privilegiu pentru cîţiva oameni, ci ca un un DREPT pentru toţi oamenii.

Principiile cheie ale incluziunii au fost formulate în cadrul dezbaterilor Consiliului European,

la Lisabona, în martie, 2000:

  • valorizarea diversităţii;
  • respectarea demnităţii fiinţei umane;
  • înţelegerea nevoilor individuale ca cerinţe individuale;
  • planifcarea activităţilor incluzive;
  • responsabilitatea colectivă;
  • dezvoltarea relaţiilor şi culturii profesionale;
  • dezvoltarea profesională;
  • asigurarea şanselor egale.

Educaţia incluzivă este un drept al omului, este un tip de educaţie de calitate sporită şi are sens social. De aceea:

  • Toţi copiii au dreptul la educaţie de masă.
  • Nici un copil nu trebuie subestimat sau discriminat, prin excluderea dintr-o grădiniţă sau şcoală din cauza dizabilităţii, etniei, nevoilor speciale sau din cauza unor alte aspecte care îl deosebesc de majoritate.
  • Peste tot în lume, persoanele care au fost incluse într-un proces de segregare sau într-un sistem educaţional „special“ sunt primele care solicită eliminarea segregării – ele vorbesc din proprie experienţă atunci cînd afirmă că, pentru ele, oferta educaţională segregată însemna o ofertă educaţională sub standarde.
  • Perpetuarea segregării reprezintă utilizarea inechitabilă şi, deseori, insuficientă a resurselor.
  • Segregarea îi învaţă pe copii să fie temători şi ignoranţi şi determină apariţia prejudecăţilor.
  • De asemenea, segregarea nu dezvoltă tinerilor calităţile de care aceştia au nevoie pentru a-şi dezvolta abilităţile personale, sociale şi profesionale necesare unei persoane adulte.
  • Toţi copiii au nevoie de o educaţie care să îi ajute să dezvolte relaţii cu diferite categorii de persoane ce provin din diverse medii şi care au diferite abilităţi. Educaţia trebuie să îi pregătească pentru a trăi şi munci într-o societate diversificată.
  • Numai incluziunea poate reduce temerea şi poate construi relaţii de prietenie bazate pe respect și înţelegere.

Sursa: http://www.prescolar.md/public/files/Incluziunea_socio-educaional_a_copiilor_cu_dizabiliti_in_grdinia_de_copii.pdf