Economia sociala si Antreprenoriatul social

Caracteristici de baza ale economiei sociale
1.1. Introducere
1.2. Cand si din ce motive apare economia sociala
1.3. Constituirea si functionarea economiei sociale
2. Economia sociala in tarile UE
2.1. Rolul si importanta economiei sociale in Uniunea Europeana
2.2. Initiativele UE pentru economia sociala
2.3. Experiente nationale
2.3.1. Marea Britanie
2.3.2. Franta
2.3.3. Italia
2.3.4. Suedia
2.4. Cazul Greciei
2.5. Constatari
2.6. Economia sociala la alte longitudini si latitudini
3. Economia sociala intr-un nou stat membru al UE: Cazul Romaniei
3.1. Date introductive
3.2. Sectorul intreprinderilor sociale
3.3. Forma juridica, caracteristici organizatorice, precum si alte caracteristici ale intreprinderilor sociale
3.4. Cadrul actual si perspective pe viitor
3.5. Prezentare selectiva a masurilor de consolidare a intreprinderilor sociale
3.6. Surse
3.7. Pagini utile de Internet
4. Structuri de sprijin pentru antreprenoriatul social
4.1. Introducere
4.2. Institutii de sprijin pentru antreprenoriatul social la nivel mondial
4.3. Institutii si actiuni de sprijin pentru antreprenoriatul social in SUA, Canada, America Latina si Europa
4.4. Sprijinirea antreprenoriatului social prin intermediul Internet-ului
5. O structura model de sprijin pentru antreprenoriatul social
5.1. Introducere
5.2. Activitati si servicii furnizate de structura
5.3. Organizarea structurii model pentru sprijinul antreprenoriatului social
5.4. Promovarea si publicarea actiunilor

Bibliografie

1. Caracteristici de baza ale Economiei Sociale
1.1. Introducere
S-ar putea spune ca realitatea moderna, care printre altele, este caracterizata si de o serie de restructurari si dereglementari ale pietei muncii si ale statului bunastarii, concomitent, a evidentiat noi forme de organizare economica si sociala. O astfel de forma care se afla intre piata si stat, este al treilea sector sau economia sociala, care constituie un nou domeniu social si economic. Un domeniu, care uneori, este considerat ca o regiune neexplorata (Salamon et. al. 1999), si uneori, un domeniu in care este posibil sa se inverseze stereotipurile (Kramer 1987).
Potrivit celor mentionate de Giddens (2001), al treilea sector, care a inceput sa se dezvolte in ultimii 30 de ani, aproximativ, la nivel mondial, constituie exemplul reprezentant al aspectelor inovatoare ale societatii, evidentiate in contextul globalizarii si al radicalitatii modernitatii. Economia sociala, este structurata ca o reactie a societatii civile fata de problemele sociale si economice, create de realitatea economica si socio-politica contemporana. Din acest motiv, aspecte precum somajul, educatia si bunastarea constituie axele de importanta esentiala pentru economia sociala.
Pentru a se determina aceasta realitate multilaterala, s-au utilizat nenumarati temeni:
• Domeniul societatii civile
• Domeniul non-guvernamental
• Domeniul fara scop patrimonial
• Domeniul de voluntariat
• Domeniul independent
• Economia sociala
• Domeniul social
• Domeniul de caritate

De asemenea, s-au folosit si alte denumiri, mai putin cunoscute, cum ar fi “al treilea spatiu” (Van Til 2000) sau spatiul comun (Lohman 1992, 1995). Acesti termeni, fie reflecta diferitele experiente ale diverselor societati, fie se concentreaza asupra mai multor dimensiuni specifice sau mai largi, precum si asupra parametrilor calitativi.
De ce vorbim , insa, despre al treilea sector ?
In conformitate cu categorizarea structurii actuale a societatii, exista trei sectoare:
A) Sectorul public care sprijina, din punct de vedere institutional, dezvoltarea economica si sociala.
B) Sectorul privat, insemnand economia privata, care se refera si functioneaza in cadrul pietei, si
C) Sectorul III, insemnand economia sociala care se refera la domeniul social.
Economia sociala inseamna ca functioneaza prin intermediul posibilitatii de existenta a sistemelor colective si a actiunilor voluntare pentru intreprinderile sociale si pentru operatiuni care nu functioneaza in scop de profit, insa economic si structural, cu mare acceptabilitate sociala si adaptabilitate. Din acest motiv, si intreprinderile sociale se dezvolta, in special, in sectoare cu competitivitate redusa si avantaj comparativ, unde diferentierea produselor si a serviciilor, precum si relationarea intre oferta si cerere sunt accesibile prin intermediul voluntariatului si subsidiaritatii sociale. Baza economiei sociale o reprezinta atat resursele umane, cat si caracterul social al dezvoltarii si al muncii.
Al treilea sector sau al treilea sistem, de fapt, include o gama complexa de relatii si actiuni, initiate de la conceptul de cetatean activ, drepturi umane, noi forme de ocupare, si ajung pana la serviciile sociale descentralizate, politica locala, colaborarea sociala si actiunile de voluntariat si caritate. Aceasta gama „gazduieste” diverse forme de organizare cum ar fi, de exemplu, asociatii, institute, organizatii voluntare si non-profit, cooperative. In conformitate cu o definitie mai actuala a acestui sistem care a fost propus de Programul Comparativ al sectorului non-profit al lui Johns Hopkins (Salamon et al. 1999), al treilea sector sau al treilea sistem, include urmatoarele cinci elemente:
1) Forma institutionala, insa nu neaparat personalitate juridica
2) Stabilitate organizatorica
3) Caracter non-profit
4) Auto-administrare
5) Participare voluntara
In cadrul prezentului submodul, vom incerca sa determinam cauzele care au contribuit la aparitia problematicei in ceea ce priveste al treilea sector si economia sociala. De asemenea, vom explora caracteristicile principale si conditiile de constituire si functionare aferente acestui camp.
1.2. Cand si din ce motive apare economia sociala
Evolutiile importante care au contribuit sau au fost corelate cu aparitia si dezvoltarea economiei sociale sunt urmatoarele:
• Criza modelului existent (fordista-taylorista) de acumulare si tranzitia la forme flexibile de productie.
• Punerea “sub semnul intrebarii” a rolului statului bunastarii sau a statului social in paralel cu cautarea noilor forme de organizare a protectiei sociale in cadrul functiunilor, reformelor redistributive, reglementative si institutionale (Sakkelaropoulos 2003).
• Faptul ca societatile contemporane reprezinta societati in care riscul de excluziune sociala se refera la tot mai multe persoane, sunt considerate, pana de curand, societati dezvoltate din punct de vedere economic si statutul de cetatean este anulat pentru tot mai multe segmente de populatie.
In timp ce economia sociala, ca mod de recrutare, si suspiciunea fata de relatia intre piata si societate, apare imediat dupa mijlocul secolului trecut, rolul si sfera de aplicare a acesteia pana la sfarsitul deceniului 1970 sunt limitate, in principal, deoarece logica functiunii acesteia nu a putut gasi un teren fertil in cadrul sistemului capitalist caracterizat de acumularea intensiva a capitalului, ocupare deplina, productie industriala de masa, munca cu norma intreaga, principii tayloriste de organizare a procesului de munca, politici keynesiane de management al cererii, statul bunastarii functionand ca mijloc de reproducere a fortei de munca si de consolidare a capacitatii de cumparare/consumare.
Intr-adevar, este caracteristic ca, acolo unde combinatia de fordism si keynisian al statului social nu era suverana, firmele mici, economia informala, gospodariile si organizatiile celui de-al treilea sector, ramaneau surse importante de locuri de munca si spirit antreprenorial. In schimb, in tarile in care aceasta combinatie a constituit principala structura organizatorica a economiei si societatii, facilitatile publice majore au condus la o crestere semnificativa a ocuparii in sectorul serviciilor publice. O consecinta, mai putin pozitiva, a acestei tendinte a fost scaderea increderii in societatea civila, in ceea ce priveste rolul pe care il poate juca in asigurarea venitului si a prosperitatii.
Acest model, pe de o parte face cele mai mari discriminari bazate pe clasa, sex, rasa, etnie, etc., si pe de alta parte contribuie la configurarea unei ideologii „apartenenta” care se referea la dreptul si dorinta de participare a tuturor la o societate cu ocupare a fortei de munca, consum in masa si statut de cetatean sau cetatenie (Bauman 1998). Din acest motiv, si saracia, care a fost legata in special de insuficienta venitului si de nesiguranta economica, precum si alte forme de dezavantaj social, au fost considerate situatii temporare care ar putea fi eliminate printr-o reintegrare pe piata muncii si in societatea de consum. Grupurile dezavantajate, dintr-un punct de vedere, au fost considerate ca o parte a clasei sociale obisnuite si nu se abordau ca o lume separata care necesita un tratament deosebit sau, mai exact, politici si interventii specifice. Acest lucru se incearca astazi in cadrul abordarilor axate pe combaterea excluziunii sociale si promovarea incluziunii sociale.
In acelasi timp, fordismul simboliza si un model de cetatenie/statut de cetatean (citizenship) ce se baza pe drepturi colective, justitie in distribuire si democratia reprezentantativa, care consacra drepturi civile, politice si sociale. Drepturile sociale ale cetatenilor fuzionau in jurul statului bunastarii si straduintelor pentru redistribuirea venitului. Valorile lor politice se concentrau in jurul conceptelor universale de justitie si de egalitate si se exprimau prin intermediul partidelor politice de masa, al parlamentului si al altor institutionalizari reprezentative. Cu exceptia existentei unor organizatii de masa importante, cum ar fi sindicatele muncii si perioade de mobilizare sociala de catre miscari, precum cea studenteasca si feminista, societatea civila a ramas relativ inactiva in ceea ce priveste drepturile cetatenilor.
Deceniul 1970 a schimbat radical aceasta situatie, datorita unei serii de evolutii negative ce se refereau la majorarea pretului petrolului, cresterea exporturilor in tarile cu forta de munca ieftina, reducerea contributiilor de capital, cresterea deficitelor in bugetele de stat, dezvoltarea noilor tehnologii si principiile organizatorice de productie care pun accentul pe flexibilitatea si diferite preferinte ale consumatorilor. Acest deceniu a pus sub semn de intrebare capacitatea modelului de acumulare si organizare a productiei in vederea valorificarii capitalului. Consecinta acestor evolutii, in prima faza, a fost transferul productiei din intreprinderile industriale in regiuni si tari cu forta de munca ieftina, concedierile in masa si subcontractarea unei parti a productiei. In paralel, la inceputul deceniului 1980 au inceput sa apara noi industrii, cum ar fi microelectronica si alte industrii cu o mare valoare adaugata, tehnologii flexibile si practici flexibile de munca care au condus la schimbarea muncii si la dezindustrializare.
Procesul de dezindustrializare a marcat sfarsitul muncii stabile si cu norma intreaga, sau si sfarsitul muncii, conform Rifkin (1995), in timp ce deceniile 1980 si 1990 au fost marcate de somajul pe termen lung, datorita cresterii productivitatii si inlocuirii fortei de munca, cu tehnologia. In acelasi timp, au inceput sa se extinda formele de ocupare „part-time”, precum si ocuparea informala si nesigura. De asemenea, a crescut nesiguranta in ocupare, exacerbata de pierderea locurilor de munca si in sectorul public, in contextul tendintei de descentralizare si privatizare a statului.
De asemenea, in timp ce pana recent somerii erau considerati ca parte a rezervei de forta de munca, in acest moment se confruntau cu perspectiva de excludere frecventa sau permanenta de pe piata muncii. Cei care nu aveau comportamentul, experienta si competentele „necesare”, erau condusi spre situatii de excluziune sociala, fara garantarea reintegrarii lor pe piata muncii. Dezvoltarea economica nu mai poate garanta revenirea pe piata muncii. De aseemnea, este caracteristic si termenul „ocupabilitate” care a fost introdus in cadrul Uniunii Europene si al strategiilor de ocupare si este utilizat pe scara larga, in zilele noastre. Ocupabilitatea este capacitatea unui individ de a gasi si de a-si mentine un loc de munca intr-un anumit mediu socio-economic. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru gasirea si mentinerea unui loc de munca nu mai reprezinta o obligatie a statului, insa o chestiune individuala.
De asemenea, restructurarile si dereglementarile in economie, pe piata muncii si in societate, aduce statul modern al bunastarii, in fata unei “contradictii” neasteptate, cel putin pana in acel moment, si a unei realitati: excluse social pot fi persoanele umane care lucreaza, ca urmare a cresterii segmentarii si dereglementarii pietei muncii si a cererii crescute, privind pozitii de inalta specializare (tehnologica sau tehnica) si, concomient, pentru posturi de angajati necalificati, lucratori manuali si ocazionali (Tsoukalas 2000).
O alta evolutie care a fost importanta pentru economia sociala au fost impactele crizei in statul bunastarii. O incetinire a dezvoltarii a sporit cerintele de la statul bunastarii (de exemplu, datorita cresterii somajului), insa, concomitent, a exercitat presiune asupra resurselor disponibile in vederea satisfacerii acestor cerinte. Amplificarea discrepantei intre cheltuieli si venituri a impus sporirea nevoilor de imprumut in sectorul public, conducand la criza economica a statului.
De asemenea, in deceniul 1990 social-democratii cautand o “a treia cale” intre stat si piata, au fost de acord ca statul ar trebui sa ofere, in special, avantaje celor care au nevoie si ca drepturile pentru acordarea indemnizatiilor va trebui sa fie legate de responsabilitati si, mai ales, de angajamentul persoanei in cautarea activa a unui loc de munca. Astfel, s-a evidentiat tranzitia spre un stat al carui obiectiv principal este consolidarea competitivitatii economiei (Sakellaropoulos 1999) si, in al doilea rand, justitia si coeziunea sociala.
In cateva cuvinte, acestea sunt contextele in care apare al treilea sector, ca sursa complementara de ocupare si antreprenoriat, in timp ce grupurile vulnerabile si excluse constituie noile subiecte sociale in domeniul de actiune al economiei informale sau in organizatiile celui de-al treilea sector care furnizeaza servicii pe care, in mod treptat, sectorul privat sau cel de stat le parasesc.
1.3. Constituirea si functionarea economiei sociale
Termenul de economie sociala a devenit parte a agendei de cercetare-academice de la inceputul deceniului 1990. Pana atunci, cei mai mai frecventi au fost termenii “al treilea sector”, “activitate non-profit”, “intreprindere comunitara”, “organizatie de voluntariat”, care, insa, se include in cadrul unei abordari mai moderate a activitatilor care vizeaza furnizarea serviciilor sociale si plaseaza limitele intre sectorul privat si cel public, pe baza teoriilor actuale ale pluralismului preferential (Stasinopoulou 1996). Aceste forme de organizare si institutiile de furnizare a serviciilor sociale, adesea, nu erau considerate sectie a economiei, deoarece nu aveau motive de profit si nu vizau crearea locurilor de munca, insa isi propuneau, in special, asigurarea drepturilor politice si sociale.
De la sfarsitul deceniului 1990 si, ales, dupa anul 2000, incepe sa se stabileasca utilizarea termenului de economie sociala si sa se includa o gama larga de activitati, in special, non-profit si initiative de ajutor reciproc si colaborare (de exemplu, asociatiile de credit, asociatii de locatari, societati si intreprinderi comunitare si sociale, etc.) care vizeaza satisfacerea nevoilor sociale si economice ale comunitatilor locale. Astazi, economia sociala acopera diverse servicii, cum ar fi educatia, experienta antreprenoriala si de munca, locuinta, bunastarea, serviciile de consum, protectia mediuli, etc. Principala tinta a organizatiilor care se implica in economia sociala nu este maximizarea profitului, insa dezvoltarea aptitudinilor sociale, satisfacerea nevoilor care nu sunt satisfacute in mod corespunzator (de exemplu, protectia mediului, furnizarea serviciilor de ingrijire pentru copii sau locuinte pentru familiile cu venituri mici) si crearea unor noi forme de munca.
Economia sociala se bazeaza pe principii ce se refera, in principal, la nevoile persoanelor umane. Un element esential in functionarea economiei sociale este colaborarea eficienta, interdependenta si participarea activa a cetatenilor la prosperitatea economica si sociala a comunitatilor locale, iar gradul de succes al activitatilor este estimat in functie de:
• Beneficiile care rezulta pentru comunitatea mai larga in legatura cu numarul locurilor de munca create
• Numarul persoanelor care participa la actiuni de voluntariat
• Beneficiile pentru producatorii si utilizatorii de servicii
• Capacitatea unei actiuni si a unei interventii sa genereze venit pentru comunitate
Caracteristicile comune ale organizatiilor de economie sociala se refera la functionarea acestora, care are ca scop:
• Consolidarea economiei participative, pe baza existentei nevoilor comune si acoperirii acestor nevoi prin intermediul colaborarilor mai largi
• Extinderea participarii voluntare si dezvoltarea relatiilor de coeziune intre membri
• Dezvoltarea competentelor sociale
• Raspuns la nevoile care nu sunt satisfacute suficient de catre alte forme de actiune si interventie, cum ar fi protectia mediului, furnizarea serviciilor sociale de ingrijire, etc.
• Crearea noilor forme de munca
• Promovarea flexibilitatii si a inovarii astfel incat sa se reuseasca o reactie mai buna la mediul socio-economic in schimbare
Principalele forme de institutii implicate in economia sociala sunt cooperativele, societatile mutuale, asociatiile voluntare si ONG-urile, institutiile non-profit – caritabile.
Cooperativele sunt deosebit de importante in sectoarele de agricultura, industrie de fabricatie, bancar, comert si servicii si prezinta caracteristici cum ar fi participarea publica, voluntara, egalitatea intre membri la dreptul de vot, luarea deciziilor pe baza principiului majoritatii, distribuirea egala si echitabila a rezultatelor financiare intre membri, autonomia si independenta.
Societatile mutuale activeaza, in principal, in sectoare cum ar fi serviciile medicale si de asigurari si prezinta caracteristici cum ar fi participarea publica, voluntara, drepturi egale de vot, nevoie de prezenta in plen pentru luarea deciziilor, autonomie, independenta, in timp ce remuneratiile membrilor au drept baza calcule bazate pe asigurare si nu pe redistribuirea capitalului.
Organizatiile voluntare furnizeaza, in principal servicii sociale cum ar fi ingrijirea sanatatii si ingrijirea persoanelor varstnice si a copiilor si prezinta caracteristici cum ar fi participarea publica, voluntara, drepturi egale de vor, majoritatea si luarea deciziilor, autonomie si independenta.
In cele din urma, organizatiile caritabile, sunt administrate de manageri numiti, fondurile lor provin din donatii si mosteniri, sprijina proiecte de cercetare la nivel local, national si international, asumandu-si finantarea acestora. De multe ori, si organizatiile caritabile, desfasoara activitati de cercetare, valorificandu-si personalul propriu si fac donatii, subventioneaza munca voluntara si finanteaza programe axate pe sanatate si ingrijire (in special, pentru persoanele in varsta).
Pentru determinarea unei intreprinderi ca sociala, trebuie sa fie satisfacute anumite criterii. Orientativ, aceste criterii sunt:
• Caracter concentrat pe fiinta umana Intreprinderile sociale se focalizeaza pe satisfacerea nevoilor sociale si vizeaza sprijinul comunitatii in cadrul careia apartin. Activitatea comerciala prezinta o importanta secundara din moment ce constituie mijlocul de realizare a scopului social si nu scopul propiu-zis.
• Respect fata de diversitatea angajatilor In afara de antropocentrismul lor, intreprinderile sociale ofera persoanelor somere, care apartin la grupuri social vulnerabile, posibilitatea de ocupare.
• Non-distribuirea profiturilor Intreprinderile sociale nu vizeaza distribuirea averii lor la membri. Profiturile sunt reinvestite in aceeasi intreprindere, in scopul extinderii activitatilor intreprinderii sociale, pentru a rezulta un beneficiu mai mare pentru comunitate sau angajati.
• O combinatie de obiective sociale si economice Asigurarea functionarii unei intreprinderi sociale, presupune conformarea cu criteriile de sustenabilitate economica, insa fara degradarea obiectivelor economice, care reprezinta conditiile principale pentru infiintarea acesteia.
• Proprietatea comuna Activele intreprinderilor sociale nu pot fi vandute in beneficiul unei persoane fizice, insa numai in beneficiul comunitatii in cadrul careia functioneaza sau in beneficiul unui grup social.
• Guvernarea democratica si transparenta in luarea deciziilor Obiectivul intreprinderilor sociale este de a include in randurile lor persoane, urmand, proceduri non-ierarhice, cat mai democratice, pentru luarea deciziilor. Credibilitatea intreprinderilor sociale se bazeaza pe publicitatea activitatilor lor, precum si a modului in care functioneaza. Cu alte cuvinte, promoveaza un model de guvernare participativa.
• Munca voluntara Multe persoane isi ofera serviciile sau lucreaza in intreprinderi sociale, fara plata, deoarece cred in valorile si munca pe care o produc. In schimb, castiga satisfactia morala prin recunoasterea sociala a eforturilor lor.
• Orientarea spre comunitatea locala Activitatea intreprinderilor sociale sprijina dezvoltarea locala si coeziunea si dezvolta legaturi cu administratia publica locala.
Intreprinderea sociala este, dintr-un punct de vedere, o entitate creata de la zero si constituie o noua forma de antreprenoriat care mentine elemente din experientele trecute ale celui de-al treilea sector si se afla intre cooperative si asociatii non-profit (Defourny, 2004). In graficul care urmeaza, este prezentata relatia intreprinderilor sociale cu alte forme de organizare a economiei sociale.

Grafic 1. Intreprinderile sociale si relatia acestora cu alte forme de organizare a activitatilor economiei sociale (Defourny, 2004)

Conform definitiei Retelei Europene pentru Economia Sociala (European Research Network ΕΜΕS) , o intreprindere sociala este rezultatul asumarii unei initiative de catre cetateni, cu scop de a beneficia comunitatea si, eventuala, existenta a intereselor de investitii este limitata. In plus, intreprinderile sociale acorda o atentie deosebita la functionarea autonoma a acestora si la asumarea riscului economic aferent, legat de activitatea socio-economica continua a acestora (Defourny & Nyssens 2006). In conformitate cu aceasta definitie, o intreprindere sociala combina patru caracteristici economice si cinci sociale.

Caracteristicile care infatiseaza dimensiunea economica a unei intreprinderi sociale sunt:

– Productia continua de bunuri si servicii
– Gradul inalt de autonomie manageriala si administrativa
– Asumarea unui anumit grad de risc antreprenorial
– Utilizarea unui anumit nivel de munca platita

Pe de alta parte, caracteristicile care infatiseaza dimensiunea sociala a intreprinderii sociale sunt:

– Obiectivul explicit sa beneficieze comunitatea, datorita functionarii intreprinderii sociale
– Asumarea initiativei antreprenoriale de catre un grup de cetateni
– Luarea deciziilor prin proceduri democratice, bazate pe principiul “un membru, un vot” si nu in functie de cota actionara
– Participarea tuturor celor care sunt afectati de operatiunile intreprinderii, la administrarea acesteia
– Absenta distribuirii profiturilor sau, in cazul in care se efectueaza distribuirea profiturilor, aceasta sa fie foarte limitata

In dezbaterea cu privire la politicile publice actuale, economia sociala este abordata pe baza perceptiei ca poate oferi servicii pentru persoanele umane excluse social, prin oferirea locurilor de munca si acoperirea nevoilor privind protectia sociala, contribuind in acest mod la reintegrarea sociala a grupurilor social vulnerabile sau dezavantajate. In acest context apare si conceptul de capital social, referitor la capacitatea societatii civile de a consolida eficienta economica si de a crea valoare adaugata sociala prin intermediul dezvoltarii retelelor de angajament interpersonal si colectiv (Putnam 1993). Intreprinderile sociale si al treilea sector, ca spatii atat de integrare sociala, cat si de acoperire a nevoilor sociale, se considera, tot mai mult, ca surse de de capital social care pot contribui la dezvoltarea institutionalizarilor si la promovarea valorilor cum ar fi responsabilitatea, sentimentul de obligatie, auto-mobilizarea si auto-ingrijirea persoanei (Rimke 2000).
Economia sociala ar putea fi considerata ca o noua abordare a democratiei participative din doua puncte de vedere. In primul rand, deoarece se concentreaza pe redefinirea sferei publice ca domeniu de actiune a cetatenilor activi care au voce si cuvant. Organizatiile economiei sociale sprijina persoanele prin diferite moduri, cum ar fi, prin procese participative, proteste si apararea intereselor acestora sau prin crearea unor coalitii cu alte grupuri sociale cu vederi similare (Bucek si Smith 2000). Din alt punct de vedere, prin intermediul economiei sociale se pune accent pe institutionalizarile in cadrul unui model de democratie cooperativa, bazata pe distribuirea puterii la organizatii si asociatii ale cetatenilor. In societatea cooperativa, fortele traditionale si de legatura ale sectorului III, pot sa absoarba responsabilitatile de stat privind bunastarea si sa dezvolte un cod de functionare mai larg si mai cooperativ cu beneficiarii serviciilor.
O alta asteptare de la economia sociala se leaga de configurarea unei diferite culturi de supravietuire, in limitele capitalismului. Emfaza pe nevoile sociale si pe echilibrul social si ecologic, este in contradictie cu primatul dat profitului de catre capitalism si capacitatea de cumparare. Aceasta cultura diferita a fost exprimata in cadrul miscarilor sociale cum ar fi miscarile studentesti, care demonstrau pentru societatile alternative, opuse valorilor de status quo si un stil de viata de anti-consumerism, miscarea feminista care a respins standardele patriarhale de organizare a societatii si sectiuni ale miscarii muncitoresti care exercitau presiune pentru un control mai mare din partea muncitorilor, in conditiile de productie si redistribuire a surplusului.
Revendicari similare exista si din partea economiei sociale, de catre grupuri de auto-ajutor si diferite organizatii din sectorul III. In aceste incercari, se includ si sistemele monetare alternative bazate pe masurarea timpului (de exemplu, timp-dolari) sau pe tichete, unitati de credit care au fost create de contributii locale si ofera imprumut cu dobanda redusa, acorduri comerciale locale care se bazeaza pe schimb (de exemplu, doua ore de ingrijire a unui copil, pentru o ora de instruire) si resurse care sunt distribuite pe o baza de colaborare si participativa (de exemplu, instalatii pentru cazare, alimentatie si agrement).
Din cele de mai sus, este clar ca economia sociala este legata de asteptari inalte care au de a face cu rolul acesteia ca sursa de munca, antreprenoriat si bunastare, insa si cu rolul sau in construirea unei societati cu democratie participativa si cultura impotriva consumerismului (Rifkin 2000, Flores si Gray 2000). Aceste asteptari variaza in functie de relatia formata intre economia sociala, piata, stat si societatea civila.
De exemplu, in Statele Unite, care se caracterizeaza de un model rezidual al statului bunastarii, productia si distribuirea bunurilor si serviciilor sociale se efectueaza, in special, de ONG-uri. In Europa, unde traditia statului social corporatist si social-democratic este, cel putin pana in prezent, puternica, predomina punctul de vedere al finantarii initiativei private de catre stat, mai ales, atunci cand aceasta inlocuieste actiunea sectorului public si statul detine, in general, cel mai important rol in incurajarea si sprijinirea comunitatii si a dezvoltarii economice locale. Cu toate acestea, in ciuda acestei tendinte generale, exista diferente semnificative intre tarile europene.
Pe baza modelelor statului social in Europa, ar putea fi vazute si modelele respective ale economiei sociale:
Α) anglo-saxon,
Β) mediteranean,
C) scandinavic si
D) modelul corporatist.
Modelul anglo-saxon se gaseste in Marea Britanie si pune accentul pe combaterea excluziunii sociale prin intermediul abordarilor economiei sociale locale si ale sectorului tert care includ o varietate de cooperative, unitati de credit (credit unions), organizatii traditionale de ajutor reciproc (mutuals), organizatii voluntare, intreprinderi cu orientare sociala si organizatii de locuinte (adapost). Economia sociala este abordata ca o parte integranta a unei a treia cale (Giddens 2000), intre stat si piata, care indeplineste obiectivele socio-politice prin intermediul activitatii economice social-utile. Cuprinde productia si distribuirea bunurilor si a serviciilor, in special, de catre organizatiile locale de proprietate si control, creaza forme alternative de munca si ocupare, consolidand, in paralel, democratia locala si legatura intre piata si responsabilitatea personala.
Modelul mediteranean cuprinde Italia, Potugalia, Spania si Grecia. Italia este o tara in care al treilea sector este foarte puternic si este compus din cooperative, ONG-uri, asociatii non-profit, si intreprinderi sociale. In Portugalia si in Spania, economia sociala este, relativ, mai putin dezvoltata. De exemplu, abia in 1999 a fost introdus in Portugalia, conceptul juridic de “Cooperative sociale cu raspundere limitata”. In cazul Greciei, se pune intrebarea daca, intr-adevar, putem vorbi de al treilea sector. Reflectia cu privire la modelul mediteranean, se coreleaza cu caracteristicile specifice ale statului social in tarile mediteraneene, cum ar fi rolul familiei in reproducerea sociala.

Modelul scandinav cuprinde Finlanda, Norvegia, Danemarca si Suedia. Toate cele patru tari au sisteme sociale similare: traditie adanc inradacinata a miscarilor, sector public mare si un stat de bunastare puternic. Reducerea cheltuielilor sociale in aceste tari, in ultimii ani, a contribuit la stimularea activitatii sectorului III si la dezvoltarea cooperativelor, in special in zonele rurale. Ca urmare, furnizarea bunastarii si a serviciilor este difuzata prin intermediul unei combinatii mai complexe a economiei publice si sociale, cu reducerile in cadrul furnizarii publice de servicii, creandu-se spatii pe care le-au ocupat organizatiile economiei sociale, adesea cu sprijinul statului. Exemplul tarilor scandinave evidentiaza ca dezvoltarea economiei sociale poate fi reconciliata si compatibila cu un sistem de bunastare generos, ca parte a unei politici progresive de redistribuire.
Modelul corporatist include Belgia, Franta si Germania. In Germania, economia sociala include asociatiile de bunastare, cooperativele, organizatiile de ajutor reciproc si multe organizatii voluntare si intiative. Predomina, totusi, punctul de vedere ca exista o lipsa generala de informare privind economia sociala si posibilitatile pe care aceasta le poate oferi. Franta ar putea fi considerata ca un exemplu de tara europeana cu economie sociala sustinuta de guvern, din moment ce organizatiile de administrare a serviciilor, in numele statului, sunt compensate de catre acesta, deoarece executa o lucrare publica-sociala si intreprinderile sociale beneficiaza de statut juridic special.
De asemenea, functioneaza o Comisie Nationala de legatura a cooperativelor, organizatiilor mutuale si a asociatiilor (National Liaison Commíttee for Co-Operatives, Mutuals and Associations) care include reprezentanti ai institutiilor de stat si ai organizatiilor economiei sociale. In Belgia s-a format un model hibrid care detine elemente de la modelul german si francez, in special, cu privire la cooperative, care in realitate constituie “bratul” statului. In multe domenii, mai ales in educatie si administratia spitalelor, statul a delegat multe competente catre sectorul privat, care in continuare este finantat. Cu toate acestea, in anul 1995, Belgia a introdus conceptul juridic de infiintare a societatilor in scopuri sociale, indicand astfel recunoasterea tot mai mare a rolului potential al economiei sociale.
In ciuda diferitelor abordari nationale, aparitia economiei sociale rezulta fie ca o necesitate, fie ca o dorinta si o aspiratie. In ambele cazuri, fapt de netagaduit este restaurarea de social ca o sursa de locuri de munca si prosperitate. Intrebarea este daca economia sociala poate indeplini aceste cerinte. Prin urmare, se pune intrebarea cu privire la natura, sfera de aplicare, aria si calitatea serviciilor furnizare in cadrul economiei sociale. De exemplu, cercetatorii evidentiaza riscul de inlocuire a protectiei universale ca drept de cetatean cu o abordare care pune accentul pe ad hoc regulamente incidentale, rezultatul fiind o largire a inegalitatilor (Procacci 1978).
Argumentul reglementar pare a fi bazat pe ingrijorarea cu privire la pierderea unei societati a angajamentelor. De exemplu, Rifkin evidentiaza necesitatea reinfiintarii interactiunii sociale si re-crearea increderii sociale si a capitolului social, precum si accentul pe elementul cultural (Rifkin 2000). In mod similar, Sennett (1998) sustine renasterea termenului “noi” astfel incat sa se apere impotriva unei noi forme puternice de capitalism. Leadbeater se refera la rolul jucat de valorile economiei sociale, deoarece pentru a crea un sens modern de comunitate, trebuie sa deschidem spatii publice si domenii, in care persoane umane cu interese, competente si mijloace deosebite, sa se poata intalni, discuta si colabora pentru a descoperi scopuri comune si pentru a dezvolta valori comune (Leadbeater 1997). Aceste opinii adauga la economia sociala si la al treilea sector, o dimensiune de speranta bazata pe fortele societatii si acordul cetatenilor.
Literatura de specialitate apare mai prudenta si sceptica in legatura cu aceste tendinte observate. De exemplu, se argumenteaza ca emfaza pe rolul comunitatii pentru combaterea excluziunii sociale, ascunde o politica de excluziune care leaga saracii si saracia cu anumite tipuri de persoane, locuri si moduri de interventie. Precum s-a mentionat de catre Procacci, limba excluziunii sociale presupune o separare sociala in care saracia este analizata ca o situatie marginala, caracteristica “retrasilor” si devine stilul de viata a celor care sunt exclusi din societate si nu este doar o situatie dificila care poate aparea in interiorul societatii (Procacci 1978).

O a doua critica este ca oricare noua delimitare intre interior si exterior, permite ca problema de bunastare sa se caracterizeze ca o situatie speciala de tratare selectiva a numai a anumitor persoane, in contradictie cu principiul furnizarii universale a statului bunastarii (Bauman 1998). In al treilea rand, exista riscul de “ghetoizare” care insoteste identificarea saraciei cu o anumita societate (Sennett 1998). De asemenea, statului i se acorda posibilitatea de se dezangaja de obligatiile de bunastare universala, adoptand politici selective (Hoggett 1997).
Pe baza celor de mai sus, se constata ca al treilea sector, dintr-un punct de vedere, a devenit simbolul revenirii societatii civile in viata economica si sociala, o sursa semnificativa de locuri de munca, prosperitate si democratie participativa intr-o noua etapa a capitalismului. Cu toate acestea, gradul de verificare a acestor asteptari nu este cert.
Punctul de vedere optimist abordeaza economia sociala ca o sursa de locuri de munca, bunastare si angajament social prin intermediul dezvoltarii competentelor, valorilor sociale si a responsabilitatii individului. Pe de alta parte, punctul de vedere pesimist leaga aparitia economiei sociale cu eroziunea statului social al bunastarii, a justitiei sociale si a societatii fara excluziuni.
Aparitia sectorului III ofera statului posibilitatea de a-si reduce angajamentele privind bunastarea, in cadrul unei poveri fiscale sporite si al controversei asupra rolului ideologiei liberale. De asemenea, interesul statului privind abordarile pluraliste in legatura cu furnizorii de servicii sociale constituie un pas spre acceptarea beneficiilor inegale de bunastare (Smith 2000). In cele din urma, noul concept de guvernare in ceea ce priveste bunastarea, beneficiarii sunt tratati ca patologic diferiti si devianti de la populatia generala (Rose 1998).
In acest context, problema este analiza si explorarea unei tendinte care nu poate fi caracterizata, in prealabil, nici pozitiva nici negativa. Directia care urmeaza a fi luata va depinde de prioritatile sociale si politice, precum si de strategiile si corelarea fortelor si a puterii in contextele date. Cu toate acestea, atat in conditii de criza economica cat si in conditii de experiment social in care problema este promovarea formelor de politica participative, organizare sociala si economica, economia sociala reprezinta o dinamica propunere alternativa.

2. Economia sociala in tarile Uniunii Europene
2.1. Rolul si importanta economiei sociale in Uniunea Europeana

Importanta economiei sociale devine tot mai vizibila atat la nivelul UE, cat si la nivelul statelor-membre. Este recunoscut faptul ca institutiile economiei sociale, nu reprezinta numai importanti factori economici, ci contribuie la participarea activa a cetatenilor la contextul social si economic. Intreprinderile sociale contribuie la satisfacerea nevoilor care rezulta intr-o Europa in schimbare si constituie surse de ocupare in zonele in care structurile traditionale de antreprenoriat nu mai sunt viabile.
Economia sociala se afla aproximativ in toate sectoarele economice ale tarilor UE. Cooperativele sunt deosebit de raspandite in sectoare cum ar fi cel bancar, de mestesuguri, productie agricola si comert cu amanuntul. Societatile mutuale activeaza in domenii de asigurare si creditare, in timp ce asociatiile si institutiile se situeaza, in special, in furnizarea serviciilor da sanatate si bunastare, sport, si divertisment, cultura, regenerarea mediului, protejarea drepturilor umane, asistenta de dezvoltare, drepturile consumatorilor, educatie, formare si cercetare.

Unele intreprinderi sociale activeaza pe piete competitive, iar altele colaboreaza, mai mult, cu sectorul public. Cooperativele, de exemplu, care se formeaza pe baza realizarii intereselor membrilor acestora (producatori sau consumatori), joaca un rol important pe diferite piete si contribuie la concurenta eficienta.
Economia sociala este considerata ca importanta pentru viitorul economiei europene deoarece ofera posibilitatea de asumare a noilor initiative antreprenoriale si de creare a unor noi locuri de munca, activeaza participarea cetatenilor si actiunea voluntara si satisface noile nevoi, sporeste solidaritatea si coeziunea sociala si poate contribui la finalizarea si integrarea tarilor care au fost aderate recent la UE. Importanta acesteia este demonstrata si de faptul ca, in conformitate cu estimarile Uniunii Europene, in statele membre, peste 9.000.000 de persoane sunt angajate in intreprinderi sociale.
Membrii cooperativelor din UE, variaza intre 78.000.000 – 150.000.000, in timp ce in aproximativ 1/3 din europeni sunt asigurati pentru sanatate si pensie la case de ajutor reciproc.

2.2. Initiativele Uniunii Europene privind economia sociala
Consiliul European de la Viena (decembrie 1998) a reconfirmat faptul ca ocuparea reprezinta prioritatea majora pentru Comunitate si a evidentiat necesitatea unei strategii integrate de ocupare. In plus, Consiliul a acceptat propunerea Comisiei privind Axele Directionate pe Ocupare, din anul 1999, au fost recunoscute posibilitatile de creare a locurilor de munca in sectorul economiei sociale, declarandu-se ca statele membre trebuie sa promoveze masuri care vor exploata intregul potential oferit de crearea locurilor de munca, la nivel local, in economia sociala, in domeniul tehnologiilor de mediu si in noi activitati legate de nevoile care nu sunt acoperite de piata.

In afara de axele directionate, importanta economiei sociale a fost recunoscuta si de Planul de Actiune pentru Antreprenoriat din anul 2004. In plus, Parlamentul European, in multe cazuri, a recunoscut nevoia ca actiunile Comunitatii sa ia in considerare posibilitatile oferite de economia sociala pentru dezvoltarea economica, ocupabilitate si voluntariat.

Comunicarea Comisiei pentru Promovarea Rolului Asociatiilor si Fundatiilor din Europa (COM(1997) 241 final) a reprezentat o alta manifesare de inetntie a Comunitatii de a reflecta importanta crescuta a institutiilor din sectorul III si de a evidentia problemele si provocarile cu care se confrunta. Aceasta initiativa a fost acceptata de catre Parlamentul European, Comitetul Regiunilor si Comisia Economica si Sociala. Au urmat o servie de evenimente cum ar fi conferinte nationale, intalniri ale expertilor, etc. De asemenea, in anul 1993, cu initiativa Comisiei, s-a depus la Consiliu, Planul pentru institutionalizarea cooperativelor, a societatilor mutuale, a societatilor de ajutor reciproc si a asociatiilor, in scopul facilitarii functionarii institutiilor din economia sociala la nivel international. Aceasta initiativa nu a fost continuata, insa a reaparut in dezbaterea care a avut loc in urma Directivei privind completarea statutului societatii europene (Directiva 2001/86/CE) , rezultatul fiind ca in luna iulie a anului 2003 sa se adopte statutul Cooperativei Europene.
In plus, din anul 1989 pana in anul 2000 a functionat Unitatea de Economie Sociala, in timp ce pe durata presedintiilor individuale ale Consiliului au fost realizate si o serie de Conferinte Europene pentru Economia Sociala (Paris 1990, Roma 1991, Lisabona 1993, Bruxelles 1994, Sevilla 1995 si Bimingham 1998). Obiectivele Unitatii au fost asumarea initiativelor de consolidare a institutiilor de economie sociala si pregatirea cadrului institutional de functionare a acestora. Astfel a fost pregatit un Plan de Actiune pentru perioada 1994-96 care a fost adoptat de catre Comisie, insa a fost respins de catre Consiliu. Cu toate acestea, o serie de intiative propuse in Program, au fost aplicate si au constituit baza pentru asumarea initiativelor viitoare. In iulie 2000 si in cadrul reorganizarii Comisiei, responsabilitatea si competentele pentru economia sociala au fost integrate la Directia Generala pentru Intreprinderi.
O activitatea importanta a Uniunii Europene, care a contribuit in mare masura la sprijinirea antreprenoriatului social, in ultimii ani, a fost Initiativa Comunitara EQUAL (ciclul Α’ si Β’). EQUAL a reprezentat un instrument al Strategiei Europene pentru Ocupare, care a fost finantata de la FSE si a vizat aplicarea experimentala si diseminarea noilor modalitati de combatere a discriminarilor si a inegalitatii in domeniul de ocupare. Una dintre Axele Prioritare ale acestei initiative a fost si dezvoltarea spiritului anytreprenorial prin intermediul imbunatatirii accesului la procedura de creare a unei intreprinderi si consolidarea unei economiei sociale.
De asemenea, trebuie de remarcat faptul ca la nivelul UE au fost create institutionalizari care promoveaza dezvoltarea economei sociale si a antreprenoriatului. Respectiv, Comisia Europeana a propus trei proiecte de regulamente referitoare la:
a) Asociatia Europeana sau Societatea Cooperativa Europeana (European Cooperative Society SCE)
b) Uniunea Europeana sau Societatea Europeana Civila non-profit
c) Uniunea Europeana de Ajutor Reciproc
Un interes deosebit prezinta Asociatia Europeana sau Societatea Cooperativa Europeana care vizeaza facilitarea colaborarii transnationale si dezvoltarea antreprenoriatului la nivel European. Este o legislatie relativ recenta si se refera la organizatiile de economie sociala – insemnand asociatii de drept comun si intreprinderi sociale.
Societatea Europeana Cooperativa se axeaza in primul rand, pe satisfacerea nevoilor membrilor si obiectivul acesteia poate consta in dezvoltarea activitatilor economice si sociale (de exemplu, furnizare de bunuri sau servicii, executare de lucrari, participare la activitatile economice ale SCE sau a asociatiilor nationale, etc.). Societatea Cooperativa Europeana este persoana juridical de drept comunitar si este alcatuita din persoana fizice sau juridice, private sau publice, care au resedinta sau sediul in minim doua state member ale UE si sunt reglementate de legislatia statelor membre. Societatea Europeana cooperativa este reglementata de Regulementul (CE) care are o aplicatie directa in dreptul intern al statelor membre si de statutul sau, atunci cand exista o prevedere explicita privind Regulementul de mai sus. Constituie un pas important pentru colaborarea transfrontaliera si dezvoltarea intreprinderilor de economie sociala, a asociatiilor si a altor forme de activitate antreprenoriala, fiind sustinuta de principiile de cooperare (principiul organizarii democratice, o persoana – un vot, autoritate de control, etc.).

2.3. Experiente nationale
Persistenta somajului structural intre anumite grupuri sociale, dificultatile prezentate de politicile active traditionale de ocupare privind integrarea acestor grupuri pe piata muncii si nevoia de politici mai active de ocupare au creat intrebari cu privire la rolul pe care il pot juca intreprinderile sociale in combaterea somajului si in dezvoltarea ocuparii. Chiar daca procentul de ocupare variaza foarte mult intre tarile europene (cele mai inalte procente in tarile scandinavice si marea Britanie, iar cele mai scazute in Spania, Italia si Belgia), toate tarile UE se caracterizeaza de procente de ocupare scazute pentru anumite grupuri de populatie, precum ar fi, de exemplu, femeile, imigrantii, persoanele 50+ si angajatii cu o calificare redusa. In toate tarile, in afara de tarile scandinavice si Portugalia, dintre oamenii cu educatie primara si secundara, se ocupa un procent mai mic de 50%, in timp ce procentele de ocupare a femeilor sunt mult mai scazute in Italia, Grecia si Spania si procentele de ocupare a imigrantilor sunt, in general, scazute peste tot, chiar si in tarile scandinavice.

In cazul in care examinam intreprinderile sociale din tarile UE, vom observa ca situatia acestora nu este omogena. In unele tari, cum ar fi Italia, exista un numar foarte mare de intreprinderi sociale care contribuie la integrarea somerilor pe termen lung si a persoanelor defavorizate pe piata muncii. In alte tari, numarul intreprinderilor sociale este relativ mic. De asemenea, exista o eterogenie semnificativa, atat intre tari, cat si in interiorul acestora, in ceea ce priveste functionarea intreprinderilor sociale. De asemenea, apar variatii mari privind activitatile, provenienta, formele lor juridice, precum si modurile in care se coreleaza cu sectorul public. De exemplu, in cadrul unuia dintre programele anterioare de cercetare, reteaua EMES a stabilit 44 de tipuri diferite de intreprinderi sociale care vizau rezolvarea, prin intermediul diferitelor modalitati de incluziune, a problemelor de ocupare a somerilor pe termen lung si a persoanelor defavorizate (Defourny & Nyssens 2006).
Intreprinderile sociale in tarile UE activeaza intr-o gama larga de activitati. Unele produc bunuri publice si functionarea acestora se coreleaza cu incheierea contractelor si finantarea de la stat. Altele activeaza in domeniul de reciclare si regenerare urbana. Altele produc bunuri si servicii private cum ar fi serviciile personale. Totusi, un mare numar nu produce exclusiv bunuri publice sau private, insa, ofera bunuri publice care chiar daca nu sunt reglementate de principiile de inseparare si non-excluziune, ofera un beneficiu colectiv, deoarece functionarea acestora are rezultate pozitive directe pentru intreaga comunitate. De exemplu, serviciile de ingrijire a copiilor ofera un beneficiu individual parintilor acestor copii si concomitent au impacte pozitive in comunitate, facilitand accesul femeilor la piata muncii. Similare sunt consecintele din implicarea intreprinderilor sociale in ingrijirea persoanelor varstnice, catering, trasportul persoanelor cu dizabilitati, etc.
In cadrul studiului desfasurat in perioada 1996-1999 de catre reteaua EMES (Davister , Defourny & Gregoire 2004) si care se referea la cele 15 tari membre, de atunci, ale UE, s-a realizat o distinctie a intreprinderilor sociale in trei categorii:
• Intreprinderi sociale care furnizeaza servicii personale;
• Intreprinderi sociale care furnizeaza formare si reintegrare pe piata muncii;
• Intreprinderi sociale ce se refera la dezvoltarea locala.

Descrierea succinta in tabelul urmator este orientativa, privind tendintele care au aparut in domeniile individuale si activitatile intreprinderilor sociale la nivelul Uniunii Europene.

Tabel 1. Exemple de intreprinderi sociale in Uniunea Europeana

Categorii de intreprinderi sociale Exemple de tari

Servicii personale
Austria, Franta: Intreprinderi sociale de furnizare a serviciilor de ingrijire a copiilor
Danemarca: Institutii de formare si furnizare a serviciilor pentru copii si adulti cu handicap
Marea Britanie: Asociatii de furnizare a serviciilor de ingrijire la domiciliu
Suedia: Asociatii de furnizare a serviciilor de restaurare si reintegrare a persoanelor cu dizabilitati intelectuale
Italia: Asociatii care se implica in sectorul sanatatii, al formarii sau in servicii personale
Portugalia: Asociatii pentru formare si restaurarea copiilor cu dizabilitati

Formare – Reintegrare pe piata muncii
Belgia: Intreprinderi sociale de formare profesionala si reintegrare pe piata muncii, ateliere sociale
Italia: Asociatii care activeaza in domeniul reintegrarii pe piata muncii, a persoanelor care se afla in situatii de risc
Germania: Intreprinderi sociale care vizeaza crearea locurilor de munca su promovarea dezvoltarii economice prin intermediul integrarii somerilor pe termen lung
Luxembourg: Corporatii si asociatii care isi propun integrarea membrilor lor prin intermediul activitatii economice si ocuparii in diferite domenii de exemplu, mediul inconjurator, agricultura, etc.
Spania: Intreprinderi de reintegrare pe piata muncii pentru persoanele cu dizabilitati sau excluse de pe piata conventionala a muncii

Dezvoltare locala Finlanda: Asociatii de munca pentru subcontractare
Olanda: Intreprinderi de administrare a vecinatatii care ofera locuri de munca locuitorilor din regiuni subdezvoltate
Grecia: Asociatii feminine agricole
Irlanda: Intreprinderi de dezvoltare a comunitatii locale care furnizeaza diferite servicii.

O alta clasificare se bazeaza pe forma juridica a intreprinderilor sociale existente in Uniunea Europeana. Se constata ca, in ciuda pluralismului formelor juridice, cele mai raspandite si importante sunt: A) tipul de asociatie si B) tip de societate comerciala cu capital si C) tip de “forma juridica deschisa”, care nu poate fi integrata in cele mentionate anterior, deoarece este acceptat orice tip de organizatie din sectorul privat, din moment ce adauga in statutul lor, conditii legale suplimentare. Clasificarea formelor juridice existente ale intreprinderilor sociale, la nivelul statelor membre ale UE, este descris in fig. 2 de mai jos.
Grafic 2. Clasificarea formelor juridice ale intreprinderilor sociale la nivelul statelor membre ale UE

Principalele state membre ale UE referitoare la functionarea economiei sociale sunt Marea Britanie, Franta, Italia si Suedia. Selectia acestor tari a fost realizata pe baza criteriului ca sunt reprezenti clasici ai celor patru regimuri privilegiate sau si ai modelelor de stat de bunastare care exista in Europa :
 Marea Britanie a modelului anglo-saxon,
 Franta a modelului corporatist
 Italia a modelului european de sud sau mediteranean si
 Suedia a modelului scandinav

In acest mod, este posibil sa se perceapa mai profund, pozitia economiei sociale in forme specifice ale statului social.
2.3.1. Marea Britanie
In conformitate cu Ministerul britanic de Comert si Industrie, care este responsabil pentru intreprinderile sociale, acestea prezinta suficiente avantaje economice si pot contribui la realizarea obiectivelor politice. In acest sens, intreprinderile sociale abordeaza o gama larga de teme sociale si de mediu si dezvolta activitati in toate sectoarele economice. Prin intermediul valorificarii solutiilor antreprenoriale pentru realizarea obiectivelor de interes public, guvernul considera ca intreprinderile sociale joaca un rol important in crearea unei economii puternice si sustenabile, care contribuie la incluziunea sociala. Intreprinderile sociale de succes pot juca un rol important in promovarea obiectivelor cheie ale polticii de stat prin intermediul cresterii productivitatii si a competitivitatii, a contributiei la crearea de bogatie si a distribuirii acesteia intr-o maniera care va contribui la incluziunea sociala, consolidarea persoanelor umane si a comunitatilor pentru a se activa si lucra in vederea reconstruirii vecinatatilor locale, sugerarii noilor moduri de distribuire a serviciilor publice si consolidarii participarii active a cetatenilor.
In acest context, guvernul britanic sprijina dezvoltarea economiei sociale, nu numai prin intermediul furnizarii de servicii de sprijin si de consultanta, insa si prin furnizarea finantarii si incheierii de contracte cu intreprinderile sociale. Semnificativ este faptul ca Guvernul asigura un procent de 37% din venitul total al sectorului de voluntariat si o mare parte a acestei finantari este sub forma de contracte pentru furnizarea serviciilor . In plus, sprijina eliberarea furnizarii serviciilor publice de la institutiile de stat si transferul acestora la intreprinderile sociale. Strategia Nationala pentru Achizitiile Publice indica autoritatilor locale, modalitatile in care pot promova dezvoltarea economiei sociale prin intermediul incheierii contractelor cu intreprinderi sociale.
In 2001, guvernul britanic a infiintat in cadrul Ministerului de Comert si Industrie, Departamentul Intreprinderilor Sociale (Social Enterprise Unit SEU) in scopul de a constitui un punct focal pentru configurarea strategiei integrale de stat in domeniu. In 2002 a fost format proiectul “Intreprinderea Sociala – O strategie pentru succes” (Social Enterprise – A Strategy for Success) care descria viziunea gvernamentala pentru dezvoltarea economiei sociale ca o economie dinamica, sustenabila si in crestere.
Au fost constituite opt echipe de lucru care au studiat obstacolele existente in dezvoltarea domeniului, cum ar fi lipsa de dovezi care pot justifica impactul si valoarea adaugata de functionarea intreprinderilor sociale. Pe baza acestor constatari, Departamentul Intreprinderilor Sociale a stabilit trei prioritati:
A) crearea mediului de sprijin,
B) imbunatatirea posibilitatilor antreprenoriale ale intreprinderilor sociale si
C) evidentierea valorii si a posibilitatilor acestora.
In anul 2003 a fost redactat raportul de evaluare a evolutiei aplicarii strategiei de mai sus si s-au grupat actiunile care au avut loc si trebuiau sa fie sprijinite in plus, in trei categorii: imbunatatirea datelor de justificare, dezvoltarea structurilor si a retelelor si furnizarea asistentei tehnice.
Totusi, in ciuda actiunilor mentionate mai sus, in Marea Britanie unele probleme ale intreprinderilor sociale, persista. In conformitate cu studiul din anul 2005, elaborat de Coalitia Intreprinderilor Sociale , o retea de intreprinderi sociale din M.Britanie, 94% dintre cei intrebati, considera ca institutiile de stat si organismele de stat, frecvent, nu pot percepe importanta si rolul intreprinderilor sociale.
In cele din urma, se mentioneaza ca dreptul care reglementeaza intreprinderile sociale in M.Britanie este Legea (28/10/2004) privind societatile de interes comunitar (Community Interest Company CIC).
2.3.2. Franta
In Franta, economia sociala joaca un rol important si beneficiaza, in mare masura, de recunoasterea de care se bucura. Acest lucru este ilustrat si de faptul ca aproximativ 58% din veniturile celui de-al treilea sector provine din sectorul public. Ofera aproximativ 1,8 milioane de locuri de munca si produce aproape 10% din PIB al tarii. Se bazeaza, in principal pe activitatea a trei categorii de institutii: a asociatiilor, a societatilor mutuale si a cooperativelor. Principiile care reglementeaza functionarea acestor institutii sunt prevazute in Carta Economiei Sociale din anul 1980. Deceniul ’80 de asemenea, a constituit o perioada care a dat un impuls in dezvoltarea sectorului III, in Franta, in cadrul redeterminarii rolului puterii centrale si al administratiei publice locale in legatura cu institutiile de furnizare a serviciilor sociale, care a fost intreprinsa.
In special, cooperativele din Franta functioneaza in doua sectoare de baza care sunt : bancar si agricol. Orientativ, se mentioneaza ca 90% dintre agricultorii francezi apartin cel putin la o cooperare. In prezent, exista aproximativ 21.000 de cooperative care angajeaza aproape 700.000 de persoane.
In ceea ce priveste societatile mutuale, cele mai multe dintre acestea se implica in sectorul de asigurari, pensii si sanatate. De exemplu, Mutualite Francais reuneste “sub acelasi acoperis” aproximativ 3.000 de intreprinderi mutuale in sectorul sanatatii, care acopera 36 de milioane de asigurati si are aproape 55.000 de angajati .
O alta asociatie (Grouping of Mutual Insurers) reuneste 18 de case de asigurare de ajutor reciproc care sunt reprezentante ale 17 milioane de asigurati, 50% a asigurarilor de locuinta si automobile, si au un personal de 26.000 de persoane . In plus, functioneaza aproximativ 900.000 asociatii care variaza de la mici asociatii in aria timpului liber, pana la mari ONG-uri. Se administreaza aproximativ 15 miliarde de euro si, in total, sunt angajate 1,2 de milioane de persoane .
In Franta a fost infiintat Ministerul Economiei Sociale al carui scop principal consta in monitorizarea functionarii organizatiilor de ajutor reciproc, cooperatiste si asociative si in asigurarea relatiilor comerciale corecte, astfel incat sa se realizeze dezvoltarea economiei sociale.
Institutionalizarea Societatii Cooperative de Interes Colectiv [Société Cooperative d’Intérêt Collectif –(SCIC) ], prin Legea din anul 2001, a constituit un pas semnificativ pentru dezvoltarea intreprinderilor sociale in Franta.

2.3.3. Italia
In Italia, asociatiile si alte forme de intreprindere sociala au o traditie pe termen lung care se reflecteaza si in existenta legislatiei de sprijin care este favorabila pentru economia sociala. Asociatiile s-au dezvoltat in principal, la sfarsitul deceniului 1970 care a fost o perioada de performanta economica negativa si de somaj cu rata ridicata, in timp ce numarul acestora a crescut in mod constant pe tot parcursul deceniului 1980, deoarece somajul si, in special, somajul tinerilor avea inca o rata inalta. Cu toate acestea, cel mai mare impuls pentru dezvoltarea asociatiilor sociale italiene a fost dat in anul 1991, cand a fost aprobata o noua lege care recunostea statutul juridic si determina conceptul si functionarea intreprinderilor sociale. De atunci, asociatiile sociale reprezinta un factor principal in furnizarea serviciilor sociale in colaborare cu administratia publica locala. Multe dintre aceste asociatii, furnizeaza servicii sociale, desi o sectiune dezvoltata in mod rapid, se implica in promovarea integrarii pe piata muncii, sprijinand persoanele cu deficiente de invatare si alte categorii de persoane excluse de pe piata muncii.
Cresterea numarului acestor doua tipuri de asociatii sociale este impresionanta pe parcursul ultimelor trei decenii. In anul 1985, de la 650 au crescut la 4.000 – 5.000 la mijlocul deceniului 2000. Intr-adevar, conform rezultatelor de cercetare, numarul asociatiilor din Italia a crescut, in medie, cu 60% fata de perioada de sase ani, respectiv 1990-96.
In timp ce cresterea in acest sector, gama furnizarii de servicii si contributia la realizarea integrarii pe piata muncii, reprezinta dimensiuni importante, la fel de surprinzator este si faptul ca sumele recompenselor in asociatiile sociale se afla la un nivel foarte satisfacator. Peste 40% dintre persoanele defavorizate angajate in asociatiile sociale care vizeaza integrarea pe piata muncii au salarii care sunt doar putin mai scazute decat media, si mult mai inalte decat cele ale salariatilor din alte ocupatii.
De asemenea, in conformitate cu datele dintr-un alt studiu, peste 50% dintre persoanele care au s-au ocupat in asociatii de integrare pe piata muncii, in continuare, si-au gasit un loc de munca permanent in cadrul altor institutii. De asemenea, acelasi studiu a prezentat ca pentru formarile si subventiile care au fost acordate acestor asociatii, costul a fost supra-acoperit si, esential, se reintorcea la stat, prin intermediul taxelor mai inalte si al altor contributii. In plus, se apreciaza ca aproximativ 20.000 dintre persoanele cu dizabilitati sunt angajate in asociatiile sociale.
Media de ocupare ajunge la 25 de persoane pe asociatie. In Italia, numarul persoanelor care lucreaza in asociatii reprezinta 80% din angajatii in organizatii similare din intreaga UE.
Dezvoltarea intreprinderilor sociale in Italia se imbina strans cu istoria tarii, modul in care a fost organizat si functioneaza sistemul de privilegiat si rolul traditional al organizatiilor non-profit. Interventia administratiei publice locale in protectia sociala, dupa razboi, a fost importanta, desi s-a concentrat, mai mult, pe distribuirea indemnizatiilor economice decat pe furnizarea serviciilor sociale, unde aici dominant era rolul familiei. Astfel, functionarea privilegiata a fost secundara fata de rolul altor institutii. In ultimii ani, aceasta situatie s-a schimbat in Italia de Nord, deoarece a existat o schimbare mai aproape de tendintele dominante din Europa Occidentala si economia acesteia s-a transformat, deoarece importanta agriculturii s-a redus si a fost inlocuita de adoptarea unei economii moderne post-industriale. Cu toate acestea, Italia de Sud adopta inca o abordare mai conservatoare si traditionala, in care familia isi sprijina membrii.
Prin urmare, rolul adminsitratiei publice locale si a cooperativelor sociale in furnizarea ingrijirii si a altor servicii sociale este mai mic in sudul tarii decat in nord. Singurele servicii sociale care se furnizeaza, dupa razboi, de catre autoritatile locale, sunt educatia si ingrijirea sanatatii. Insa sectorul non-profit a activat mai mult pentru a cere furnizarea de servicii sociale mai bune. In multe cazuri, dupa deceniul ‘70, municipalitatile au raspuns prin incheierea de contracte cu intreprinderile sociale, asociatiile sociale si asociatii de voluntariat, in vederea furnizarii serviciilor sociale. Acest fapt a fost considerat de catre autoritatile locale ca un mod viabil, din punct de vedere economic, de distribuire a unor servicii sociale mai bune, fara a fi necesara recrutarea mai multor functionari publici.
Multe dintre cooperativele sociale care au aparut in urma acestui proces isi au radacinile in sectorul voluntarismului. In multe cazuri, motivatia pentru aceste grupuri de voluntariat a fost puternic religios. Catoliscismul a reprezentat factorul principal in crearea si dezvoltarea infrastructurii de cooperare a tarii. Cooperativele sociale, initial, s-au legat mai mult de Italia de Nord decat de cea de sud si sunt mai obisnuite in nord. Ca si factorii culturali mentionati mai sus, dinamica antreprenoriala este mai puternica in nord, precum este si capitolul social, in conceptul non-familial mai larg. Studiul a relevat existenta unei corelari semnificative intre procentele inalte de participare a cetatenilor in cooperative in satele din nordul Italiei, si nivelul, peste medie, de sanatate si satisfactia de care se bucura.
In prezent, in Italia functioneaza peste 221.000 de organizatii non-profit, multe dintre acestea coilaboreaza cu administratia publica locala si constituie sectie a retelei furnizoare de servicii sociale. Cu 3,2 de milioane de voluntari, furnizeaza in special ajutor social si ingrijire de sanatate si 12,9% dintre acestea primesc finantare publica.
Referitor la cadrul institutional se evidentiaza ca intreprinderile sociale sub forma de cooperative sociale au fost institutionalizate prin Lege in anul 1991, in timp ce in anul 2005 a fost votata o noua lege privind reglementarea intreprinderilor sociale. Mai precis, in L. 381/1991 sunt stipulate doua forme de cooperative sociale (Cooperativa Sociali): cooperativele sociale de tip A si de tip B. Cooperativele sociale de tip A vizeaza furnizarea bunurilor si a serviciilor in sectoarele de bunastare si sanatate, pentru persoanele defavorizate, dezvoltand, in primul rand, activitati non-comerciale si acoperind nevoi sociale. Cooperativele sociale adminsitreaza centre de ingrijire sociala, pensiuni, servicii de ajutor la domiciliu, etc., si se bazeaza pe filosofia de catolicism social si a darului fara schimb de cadouri. Cooperativele sociale de tip B constituie in primul rand intreprinderi sociale de incluziune (ESI) cu scop economic. De asemenea, se denumesc si coperative sociale de solidaritate, cu scop de incluziune prin intermediul muncii si vizeaza integrarea pe piata muncii si incluziunea sociala a persoanelor defavorizate sau marginalizate. Acestea au o functionare atat sociala cat si productiva. De interes deosebit este organizarea cooperativelor sociale in retele care actioneaza in solidaritate si au ca strategie dezvoltarea dinamica: se organizeaza in cansortii fie nationale, fie locale. Cooperativele sociale sunt mecanisme de dezvoltare socoala, adaptate la diferitele nevoi ale diverselor grupuri de populatie (utilizatori, membri si angajati) si urmeaza principiile cooperatiste de democratie, de participare si functionarea acestora este considerata foarte eficienta. Intr-adevar, este foarte caracteristic faptul ca afecteaza si legislatia altor state membre (de exemplu, a Greciei – Legea 2916/1999 privind Cooperativele Sociale cu Responsabilitate Limitata si a Frantei – Legea 2001 pentru Societatea Cooperativa cu Scop Social SCIC). Pe de alta parte, ca intreprindere sociala (Enterprisa Sociali), reglementata de Legea 118/2005 si Decretul legislativ 155/2006, se stabileste oricare forma juridica de asociatie a persoanelor, corporatie, institutie, cooperativa, etc., in sectorul privat, care vizeaza activitatea constanta si economica in sectoarele de productie si de furnizare a bunurilor si a serviciilor de caritate pentru interesul public. Intreprinderea sociala, cu alte cuvinte, reptrezinta o persoana juridica fara scop patrimonial care produce bunuri destinate nu numai membrilor colaboratori (Lamiceli, 2006) si se refera la urmatoarele domenii: ajutor social, asistenta medicala, educatie, formare profesionala, protectia ecositemului si a mediului, valorificarea patrimoniului cultural, precum si activitati ale retelelor si organizatiilor care colaboreaza cu intreprinderi sociale. In cele din urma, titlul de intreprindere sociala poate fi dobandit si de organizatiile care activeaza in incluziune prin intermediul muncii, precum si grupuri de persoane care lucreaza si sunt defavorizate sau au dizabilitati.

2.3.4. Suedia
Termeni cum ar fi intreprinderea sociala nu au avut un uz comun in Suedia, pana relativ recent. In ultimii ani, din ce in ce mai mult se dezvolta o preocupare privind rolul economiei sociale in cadrul sistemului de protectie sociala. Datorita introducerii relativ recente, a acestui termen de ‘intreprindere sociala’ in limba suedeza, este inca neclar daca si in practica, diferitele organizatii au contribuit la economia sociala, de acum multi ani. In aceasta perioada, economia sociala este utilizata pentru a descrie multe si diverse activitati care sunt asumate de organizatii cum ar fi asociatiile, cooperativele angajatilor si cooperativele de consum. In acest context, exista acordul ca economia sociala a rezultat in urma nevoilor comunitatii, in opozitie cu nevoile intreprinderilor, oferind un punct de vedere, bazat pe o viziune, la diversitatea si consolidarea utilizatorilor si a societatii.
Pe parcursul deceniului 1980, in Suedia s-a dezvoltat o miscare in favoarea cooperativelor, cu scop de consolidare a tinerilor someri si a persoanelor cu deficiente mintale, astfel incat sa isi asume activitati economice si sa se reintegreze pe piata muncii. Imboldul a fost dat de catre angajatii in serviciile de sanatate, care cautau noi solutii la problemele existente si au dezvoltat o activitate antreprenoriala bazata pe structurile cooperativelor de munca.
Interesul pentru economia sociala a coincis, in special, cu criza economica din deceniul 1990 care a avut ca rezultat aparitia unui unei inalte rate de somaj si agravarea situatiei in sistemul de asigurare sociala. Deteriorarea unor sectii ale sectorului public a condus la neincredere, in ceea ce priveste posibilitatea sectorului public sa garanteze servicii sociale de inalta calitate si accesibile din punct de vedere economic. Astfel a rezultat un decalaj intre cerintele pentru servicii sociale si ale unui sector public in declin, cu consecinta ca majoritatea cetatenilor sa caute modalitati alternative de organizare a bunastarii. De exemplu, din momentul in care administratiile publice locale la mijlocul deceniului 1980 nu au raspuns la nevoia de creare a gradinitelor, parintii s-au unit si au creat centre cooperative de ingrijire pe durata zilei. Aceasta actiune s-a extins rapid si a condus la in sistem important de ingrijire a copiilor, administrat de comunitate.
In anul 1992, o lege privind ofertele sectorului public a permis sectorului privat sa isi asume furnizarea anumitor servicii. Aceasta tendinta de privatizare a condus la infiintarea intreprinderilor sociale in Suedia. Functionarea acestora s-a bazat pe valorile cetatenilor si ale societatii, atat ca receptori, cat si ca producatori ai serviciilor. Termenul de economie sociala a devenit identic cu notiunea de miscare sociala si de sector non-profit. Acest fapt evidentia si definitia data de catre grupul de lucru in ceea ce priveste economia sociala sustinuta de guvern in anul 1999 si conform careia economia sociala se refera la activitati antreprenoriale care, in primul rand, au un obiectiv comun, se bazeaza pe valori de democratie si sunt independente de sectorul public. Aceste activitati sociale si economice de afaceri, si le asuma, in special, asociatiile, cooperativele, institutele si organizatii similare. Intreprinderile din economia sociala au un scop public sau isi propun interesul membrilor acestora si nu urmaresc profitul.
Situatia din cel de-al treilea sector, in Suedia, cu privire la numere, este urmatoarea: Exista aproximativ 200.000 de cooperative, intreprinderi sociale, institute, asociatii si alte organizatii similare. Aproximativ 40.000 de organizatii sunt inregistrate in economia sociala, 50% dintre acestea dispun de personal remunerat, in timp ce restul se bazeaza pe munca voluntara. In jur de 3 milioane de persoane se ocupa in mod voluntar in institute, organizatii caritabile, etc.
In plus, 200.000 de persoane se ocupa in economia sociala, al carei exercitiu de afaceri atinge 12 de miliarde de euro. Noua din zece suedezi este membru al unei asociatii sau al unei cooperative. Munca non-profit in asociatii este echivalenta cu 300.000 de locuri de munca cu norma intreaga, fapt care corespunde la forta de munca a 10 dintre cei mai mari angajatori din sectorul privat din Suedia. Cu termeni economici, munca non-profit atinge 7,7 de miliarde de euro. 10% dintre centrele zilnice de ingrijire a copiilor, dintre centrele de ocupare creativa, etc., in Suedia, functioneaza ca asociatii ale parintilor, cooperative ale personalului, corporatii sau institute. In cele din urma, corporatiile functioneaza 55% dintre instalatiile sportive.

2.4. Cazul Greciei
In cazul Greciei apare o intarziere semnificativa, in ciuda faptului ca slabiciunile traditionale ale societatii civile si lipsa de initiative de dezvoltare locala, au inceput, in mod treptat, sa fie depasite. Economia sociala joaca un rol tot mai important in viata sociala, economica si politica a tarii. Piata, statul si familia nu mai reprezinta singurii furnizori de ocupare, ingrijire, servicii sociale, protectie sociala si de mediu, educatie, etc. Societatea civila devine, in mod treptat, un partener egal. Afecteaza si, concomitent, este afectata de economie, societate, cultura si politica si apare aproape ca interlocutor egal cu guvernul. Catalizatorul pentru aceasta evolutie este un factor extern: Uniunea Europeana. In cadrul strategiilor europene pentru ocupare si incluziune sociala, precum si in cadrul programelor si actiunilor europene, au fost promovate initiative importante de actre institutiile din economia sociala. Pe de alta parte, in ciuda exemplelor pozitive si bune, constatarea generala cu privire la Grecia este ca al treilea sector, este inca slab, in timp ce opinia comuna este ca economia sociala prezinta o dezvoltare retardata si nu este in masura sa urmareasca evolutiile din alte tari europene.

Din ce motive se intampla acest fapt ?
In primul rand, lipseste un cadru institutional unitar pentru reglementarea constituirii intreprinderilor sociale, precum si un sistem integral de sprijin pentru antreprenoriatul celui de-al treilea sector. In plus, economia sociala in Grecia in perceptia cetatenilor a fost identificata in mare masura cu cooperativele agricole pentru care opinia publica era negativa datorita problemelor administrative si economice aparute. Un al treilea aspect negativ a fost lipsa de incredere privind initiativele de stat, chiar limitate, pentru consolidarea celui de-al treilea sector, fiind dat ca in trecut, mediul economiei sociale si al cooperativelor au fost folosite in scop partinitor.
Extinderea intarziata, caracterul si diferitele modele de dezvoltare ale intreprinderilor sociale in Grecia, au fost influentate in mod negativ de anumiti factori specifici cum ar fi de exemplu, rolul familiei. Traditia de familie cu sfera larga de actiune, a fost pana recent puternica si membrii acesteia gaseau in cadrul familiei, nu numai sprijin sentimental insa si economic. Posibilitatile sociale, educationale si profesionale ale unei persoane se coreleaza in mare masura cu puterea familiei sau ale neamurilor. In conditiile curente am putea sustine ca un nivel inalt de incredere a existat in cadrul familiei, in timp ce sentimentul de exploatare si de concurenta ilegala a fost difuzat in afara acesteia. Grecii nu au fost sprijini traditional in comunitate. In acest context, poate fi inteles de ce cooperativele agricole nu aveau in vedere dezvoltarea locala sau mai larga, cum ar fi cazul Frantei, unde asociatiile agricole aveau orientari sociale si de dezvoltare, mai extinse.
De asemenea, modelul grec de stat – central de dezvoltare si lipsa unui mediu institutional avantajos, au limitat aparitia activitatilor societatii civile. Sfera publica a predominat fata de cea privata, atat in domeniul social cat si in domeniul aferent pietei. Existenta relatiilor de client a condus la un anumit tip de integrare a persoanelor in sistemul politic, rezultatul fiind ca societatea civila sa nu se dezvolte suficient si diferitele organizatii de reprezentare a intereselor economice sa continue sa depinda, in mare masura, de stat. Activarea partizana in spatii politice care, de obicei, sunt acoperite de miscari sociale, lipsa de legalizare a multor organizatii si miscari sociale, slabiciunea acestora de a exercita presiuni eficiente astfel incat sa devina parteneri de negociere a intereselor, cu statul, fragmentarea intereselor individuale, insemnand integrarea multipla si concomitenta a subiectilor in diferite functii profesionale si straturi sociale, etc., constituie unele dintre motivele datorita carora organizatiile din al treilea sector, din Grecia, nu s-au dezvoltat suficient.
Cu toate acestea, in ultimii ani, situatia pare a se schimba, deoarece se observa o crestere a numarului de institutii non-profit in sectorul privat, cum ar fi societatile non-profit, asociatiile si organizatiile asociative. Aceasta schimbare este legata de modificarile care au intervenit in cadrul socio-economic mai larg al tarii. De exemplu, aplicarea politicilor fiscale stricte si restrictive, in ultimii ani, a condus la limitarea politicii sociale de stat si la cautarea unei solutii alternative, care pare a fi oferita de al treilea sector.
In plus, retelele informale de familie, nu mai sunt in masura sa ofere sprijinul pe care il asigurau pentru membrii lor in trecut, datorita transformarilor care au loc in formele de familie si care se coreleaza cu noile conditii existente in viata de zi cu zi a persoanelor umane. In al treilea rand, limitarea statului bunastarii in combinare cu extinderea fenomenelor de excluziune sociala si a saraciei, inseamna ca o parte importanta a populatiei nu este in masura sa ajunga pe piata in vederea acoperirii nevoilor specifice, rezultatul fiind asumarea din partea acesteia a eforturilor colective.
In al patrulea rand, fenomenele de dezindustrializare au creat incubatoare de somaj, rezultatul fiind slabirea de productie si criza economica a intregilor regiuni. In al cincilea rand, participarea tarii in UE a afectat-o, in ceea ce priveste aplicarea politicilor si a programelor, configurate si promovate la nivel European. Acest efect a fost semnificativ, in special, in ceea ce priveste finantarea pentru acoperirea initiativelor care vizau consolidarea comunitatii locale si combaterea somajului si a excluziunii sociale prin intermediul dezvoltarii economiei sociale.
Caracteristicile intreprinderilor sociale in Grecia
Datele care rezulta in urma unei cercetari recente la nivel national (Geitona s.a. 2005) , pentru determinarea impactelor sectorului economiei sociale asupra pietei muncii si a contributiei acestuia la ocuparea remunerata si neremunerata in Grecia, ne permit o conturare initiala a profilului economiei sociale in tara (Sakellaropoulos & Oikonomou 2007).
Majoritatea institutiilor de economie sociala se implica in sectorul de sanatate si a ingrijirii sociale, in timp ce o parte mai mica dezvolta activitati culturale si de mediu. Cu toate acestea, pare a domina existenta activitatilor multiple. Pe baza acestei observatii, se pot distinge doua grupuri : primul include sanatatea, ingrijirea sociala si activitatile antreprenoriale si al doilea include activitati culturale si de mediu, educatie si sport. Obiectivele specifice ale organizatiilor, in ordine de prioritate, este protectia mediului, sprijinirea dezvoltarii locale si combaterea inegalitatilor socio-economice. Urmeaza crearea noilor locuri de munca si cresterea ocuparii.
Sectorul economiei sociale este guvernat de unitati mici si foarte mici. Un procent de 65% dintre institutii au sub 50 de membri, in timp ce 15,3% au peste 500 de memri. Aceasta categorie include casele de ajutor reciproc si cooperativele. Organizatiile la nivel international sunt doar un mic procent din total.
Aproximativ jumatate dintre institutii au fost create pe durata ultimului deceniu. In mare masura acest fapt a fost posibil datorita dispunerii de fonduri comunitare (Fondul Social European, Cadrul de Sprijin Comunitar) pentru sectorul de sanatate si ingrijire sociala. Stimulente economice au fost oferite, de asemenea, de catre guvern, in timp ce perspectivele pentru dezvoltarea acestora in continuare, prin intermediul contractelor intre stat si ONG-uri, au ajutat la crearea unora noi, precum si la promovarea institutiilor de economie sociala.
Cele mai multe institutii de economie sociala au o colaborare stransa intre ele, in vederea indeplinirii obiectivelor acestora, precum si cu institutiile publice implicate in domeniu. Cu toate acestea, majoritatea institutiilor nu sunt satisfacute de aceasta colaborare. Considera ca obstacolele cele mai importante in efortul lor de a-si exinde activitatile, sunt de natura economica (cum ar fi disponibilitatea limitata de resurse si dificultatea de asigurare a subventiilor de stat).
In afara de cercetarea mentionata mai sus, in ultimul deceniu, o serie de studii au incercat sa exploreze domeniul in Grecia, vizand clarificarea conceptuala a domeniului de economie sociala si determinarea formei organizatiei si a activitatilor institutiilor care sunt cuprinse in acest domeniu (de exemplu, Chrysakis, Ziomas, Karamitopoulou, Chatzantonis 2002). Institutiile de baza din al treilea sector, in Grecia, par a fi cooperative, case de ajutor reciproc auto-administrate, organizatii de voluntariat si ONG-uri sub forma de asociatii, cluburi, societati civice non–profit, fundatii de caritate, asociatii de personae fizice, etc. Cu alte cuvinte, iau o forma juridica diferita si activeaza la nivelul comunitatii locale sau la nivel national si in domenii cum ar fi cultura, educatia, mediul, calitatea vietii, sportul si furnizarea serviciilor de sanatate si de asistenta sociala.
O sursa importanta de obtinere a informatiilor legate de economia sociala in Grecia, dupa anul 2000, au constituit si rezultatele dezvoltate in cadrul celor doua cicluri de aplicare ale Initiativei Comunitare EQUAL. Pe baza acestei initiative s-au dezvoltat Retelele Nationale Tematice pentru Economia Sociala in cadrul carora au participat Parteneriate de Dezvoltare, alcatuite din institutii care implementau actiuni pentru dezvoltarea economiei sociale si a intreprinderilor sociale.
Din aceasta experienta rezulta ca modelele de intreprinderi sociale care functionau in Grecia, au urmat atat formele traditionale de infiintare, cum ar fi asociatia sau societatea civila non-profit, cat si forme mai moderne cum ar fi franciza sociala si incubatorul de intreprinderi. Mai precis, in Grecia, exista urmatoarele forme de intreprinderi sociale :
A) Asociatia
Istoric, asociatiile in Grecia constituie cea mai comuna forma de intreprindere sociala. In special, acestea sunt asociatii agricole feminine cu caracter comercial, care sunt strans legate de dezvoltarea activitatii productive locale, economie de familie si artizanat, oferind locuri de munca pentru femeile din zonele rurale, unde oportunitatile de ocupare sunt limitate. In prezent, in Grecia functioneaza peste o suta de asociatii feminine.
B) Societate cu Raspundere Limitata (S.R.L.)
In Grecia functioneaza un mare numar de S.R.L.-uri de profit. Insa, infiintarea S.R.L. sub forma de intreprinderi sociale, este o evolutie recenta care se leaga de activitatile dezvoltate in cadrul Initiativei EQUAL pe parcursul perioadei 2001-2005. Principala caracteristica a acestor societati este participarea semnificativa a adminsitratiei publice locale si a partenerilor sociali la capitalul societar si faptul ca angajeaza, exclusiv, persoane care apartin grupurilor social vulnerabile.
C) Asociatie Sociala cu Raspundere Limitata (A.S.R.L.)
A.S.R.L.-urile au fost institutionalizate in anul 1999. Forma lor deosebita se leaga de faptul ca reprezinta unitati productive si comerciale care pot activa in orice activitate economica si in cadrul carora se ocupa minim 1/3 dintre persoanele cu boli mintale. In acest mod detin un rol triplu: ofera reabilitare sociala, ofera activitate profesionala si asigura persoanelor cu probleme psiho-sociale, o suficienta economica. Astazi, in Grecia functioneaza aproximativ 70 A.S.R.L.-uri.

D) Societate civila non-profit
Caracteristica principala a societatilor civile non-profit este non-distribuirea profiturilor pentru parteneri, insa reinvestirea acestora in societate. Acest model de societate s-a dezvoltat in Grecia, pe parcursul deceniului 1990, in principal, in legatura cu furnizarea serviciilor sociale. Constituie forma de baza pe care o iau activitatile economice ale persoanelor cu dizabilitati.
E) Corporatie
Corporatiile constitue asociatii de persoane care isi propun scopuri non-profit. Obiectivul acestora este oferirea protectiei sau a sprijinului moral si material pentru persoane sau grupuri de persoane care se afla in situatii precare. Cu alte cuvinte, furnizeaza servicii sociale pentru segmente de populatie socialmente vulnerabila. Caracterul non-profit nu inseamna ca exclude asumarea activitatilor in scop economic mai larg, precum se intampla cu asociatiile profesionale sau casele de ajutor reciproc.
F) Fundatie caritabila
Fundatia caritabila este infiintata pe baza existentei patrimoniului care isi propune servirea scopurilor sociale in conformitate cu vointa fondatorului. In cazul de fata, dispunerea proprietatii privat isi propune servirea obiectivelor de bunastare. In Grecia functioneaza destule fundatii de caritate care servesc anumite grupuri de populatie, accentul fiind pus pe copii si persoane varstnice.
G) Model de franciza sociala (Social Franchising)
Acest model se bazeaza pe functionarea unei intreprinderi-mama care coordoneaza, indrumeaza si sprijina din punct de vedere antreprenorial, activitatilor unei retele de intreprinderi sociale care reprezinta intreprinderi comune ale fondatorilor lor, pe baza de egalitate. Aceste intreprinderi sociale activeaza in sectorul de productie, standardizare si comert al produselor ecologice, traditionale si alternative si isi propun dezvoltarea antreprenoriatului tinerilor someri si al persoanelor cu dizabilitati in miscare.
H) Modelul incubatorului de intreprinderi (Business Incubator)
Aceste intreprinderi isi propun sa sprijine crearea si functionarea noilor intreprinderi sociale sau reordanizarea intreprinderilor care deja functioneaza, astfel incat, in continua, sa devina viabile si independente. Un astfel de exemplu de incubator de intreprinderi a fost si Parteneriatul de Dezvoltare SYN – INTREPRINZAND pe baza caruia s-a infiintat parcul institutional de comert al produselor ecologice si traditionale, care include 15 intreprinderi, centru antreprenorial care ofera servicii pentru persoane aflate in somaj si antreprenori candidate, precum si inspectie de birou si certificare a produselor ecologice.
In ceea ce priveste experienta greceasca se precizeaza ca, in ciuda pasilor pozitivi realizati in ultimii ani, in total, spatiul economiei sociale in Grecia se afla inca intr-o etapa de experimentare si cautare a identitatii. Indicativa a situatiei este ca inca nu au fost rezolvate problemele institutionale, juridice, fiscale si financiare, statul nu a determinat clar relatia sa cu intreprinderile sociale, nu au fost dezvoltate suficient institutionalizarile de suport si nu exista o coordonare generala a activitatilor in domeniu. Aceasta situatie inca ridica intrebari cu privire la evolutiile viitoare si creaza provocari serioase in ceea ce priveste conditiile necesare in care economia sociala sa reprezinte parghia dezvoltarii economice si sociale in Grecia.
2.5. Constatari
Se observa ca exemplele formelor de economie sociala si ale intreprinderilor sociale difera de la o tara la alta. Acest fapt se leaga de cadrul social, cultural, politic si institutional, configurat in fiecare societate.

In Europa, conceptul de intreprindere sociala a aparut pentru prima data la inceputul deceniului 1990, in urma unui impuls deosebit care a avut loc in Italia. Cooperativele sociale au rezultat ca raspuns la nevoile, insuficient acoperite de catre serviciile publice. Intr-o a doua faza, cercetatorii europeni au observat existenta unor initiative similare, desi intr-o masura mai mica, si in alte tari din Europa.
La inceputul deceniului 2000 s-a observat o alta accelerare a procedurilor, atunci cand Marea Britanie a demarat la constituirea Unitatii Intreprinderilor Sociale in scopul imbunatatirii informarii si a cunoasterii, in ceea ce priveste economia sociala si extinderea functionarii acesteia in toata tara.
In acest context, initiativele Uniunii Europene vizeaza identificarea si evidentierea bunelor practici intre tarile membre. In cadrul redefinirii relatiilor de public, ale sectorului de profit si de voluntariat, apare o tendinta care sustine ca sectorul economiei sociale constituie, deja, o mare “industrie” la nivel international, insa, concomitent poate si trebuie sa reprezinte o noua piata emergenta.
2.6. Economia sociala la alte lungimi si latimi
In ciuda faptului ca la scara mondiala si in special in tarile dezvoltate, economia sociala si, mai ales, diversele forme ale intreprinderilor sociale constituie sector nou si inovativ al economiei cu exemple ce se refera la o mare gama de activitati si servicii, nu ne vom extinde in acest domeniu in cadrul acestui modul educational. Cu toate acestea, deoarece ar fi o mare omisiune sa nu ne referim la alte tari, se propune vizionarea urmatoarelor filme de scurt metraj din diferite tari, ce se refera la experiente si bune exemple ale intreprinderilor sociale.

A) Social Entrepreneurs: Pioneering Social Change. In acest de scurt metraj puteti viziona pe Muhammad Yunus sa vorbeasca despre experienta lui Grameen Bank in Bangladesh precum si despre modul prin care, unele persoane au putut scapa de cercul vicios al saraciei, avand numai 27 de dolari.
http://www.youtube.com/watch?v=jk5LI_WcosQ

B) Site-ul lui Skoll Foundation in cadrul caruia puteti viziona filme care au ca subiect organizatii axate pe profit, din toata lumea (de exemplu, Afganistan, Brazilia, iNdia, Iordania, Cambodgia, Kenya, Pakistan, Paraguay, Peru, etc.) care se ocupa ce teme legate de mediu, salvarea ecosistemelor, reciclare, educatie, modalitati alternative de finantare a intreprinderilor mici, etc., si isi impartasesc experientele si succesele in sectorul. http://www.skollfoundation.org/skoll-entrepreneurs/
C) Social Entrepreneurship: Creating Change – in care se poate viziona profesorul si autorul cartii How to change the world. Social Entrepreneurs and the power of new ideas, David Bornstein, sa vorbeasca despre antreprenoriatul social si economia sociala.
http://www.youtube.com/watch?v=r4ECkTKXHao&feature=related

D) Not just a piece of cloth: In acest film se poate vedea pe Anshu Gupta, fondator al Goonj – centru de reciclare care functioneaza pe baza de voluntariat in Noul Delhi, sa vorbeasca despre reciclarea hainelor inutile si transformarea acestora in genti scolare, serviete, precum si in alte tipuri de haine pentru persoanele sarace din India.
http://vimeo.com/3357538

3. Economia sociala intr-un nou stat membru al Uniunii Europene: cazul Romaniei
3.1. Date introductive
Datele prezentate in acest modul edcational se bazeaza pe informatii care au rezultat in cadrul studiului Comisiei Europene cu titlul ‘Study on Practices and Policies in the Social Enterprise Sector in Europe’ , ce se referea la analiza sectorului economiei sociale in 31 de tari europene: cele 27 state membre ale Uniunii Europene, Islanda, Norvegia si Turcia. Studiula fost elaborat de Institutul de Cercetari pentru Mici Intreprinderi din Austria (Austrian Institute for SME Research) in colaborare cu TSE Entre, Turku School of Economics din Finlanda.
Conform studiului, nu exista o definitie privind intreprinderile sociale in Romania. Cu toate acestea, in ultimii ani, atat soceitatea civila cat si guvernul au inceput sa examineze conceptul de intreprindere sociala, valorificand defintia data de Ministerul Comertului si Industriei din Marea Britanie (2002). Potrivit acestei definitii „intreprinderea sociala, in primul rand, are scopuri sociale, profiturile acesteia sunt reinvestite, in principal, in activitatea economica sau in comunitate si nu sunt valorificare pentru maximizarea profitului propriu al intreprinderii sau a proprietarilor acesteia”. Mai aproape de aceasta definitie si de perceperea privind intreprinderile sociale, se afla ONG-urile in Romania. Diferenta de baza intre ONG-uri si intreprinderile sociale consta in faptul ca activitatile economice directe ale ONG-urilor sunt abordate ca activitati secundare, precum si in faptul ca ONG-urilor le este dificil sa le finanteze. Partea principala veniturilor a ONG-urilor provine de la sponsori, donatori, sau subventii, si, in al doilea rand, din activitati economice.
3.2. Sectorul intreprinderilor sociale in Romania
La nivel national, datele aferente persoanelor juridice fara scopuri patrimoniale, sunt administrate de Ministerul Justitiei prin intermediul registrului aferent. Cu toate acestea, datorita lipsei de date statistice, informatiile cu privire la ONG-uri sunt insuficiente.
In aprilie 2006 a fost publicat decretul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si al Familie, privind crearea unui unic registru electronic national pentru serviciile sociale si furnizorii de servicii sociale (Decret nr. 280/2006).
Conform diverselor surse (Civil Society Development Foundation, 2002), numarul de ONG-uri in Romania este de aproximativ 30.000, ritmul anual de dezvoltare fiind de 10%. Dintre acestea, aproximativ 5.000 – 7.000 sunt active. Si dintre acestea, aproximativ 1/5 (18% cu 19%) se ocupa cu servicii sociale, in timp ce aproape 6% se ocupa cu dezvoltarea economica si sociala si sub 2% cu actiuni de caritate si de voluntariat. Sectorul non-profit este, in primul rand, civil, iar ONG-urile care activeaxa in regiuni rurale reprezinta 10% – 14% din total. Mare este si raspandirea geografica a ONG-urilor: in zona de S-E al tarii, initiativele cooperativiste si non-profit sunt extrem de limitate, iar in zona Bucurestiului si a Transilvaniei sunt extrem de dese.
Exista diverse forme de intreprinderi care, intr-un mod, se subordoneaza definitiei mentionate anterior. Totalul intreprinderilor vizeaza protectia sociala chiar si in cazuri in care nu indeplinesc cele trei caracteristici necesare (scop social, spirit antreprenorial, distributie non-profit). Cu toate acestea, organizatiile care raspund definitiei privind intreprinderea sociala, sunt asociatii non-profit, social orientate, fundatii si federatii.

Guvernul Romaniei a creat un fond de asistenta sociala prin L. 129/1998 privind constituirea, organizarea si functionarea Fondului Roman de Dezvoltare Sociala. Acest fond este ONG cu personalitate juridica si este monitorizat de catre guvern. Fondul cofinanteaza programe care sunt puse in aplicare de catre persoanele direct interesate.
Atunci cand este necesar, fondul ofera asistenta rehnica si servicii de consultanta pentru programe si angajatii-candidati. Cand se furnizeaza finantare de catre fond, pentru a se semna contractul aferent, institutia finantata de catre fond trebuie sa se inregistreze ca persoana juridica intr-una dintre formele recunoscute de lege si sa se conformeze la specificatiile programului aprobat de catre fond. Subventiile sunt acordate direct grupului/comunitatii tinta sau unei institutii de tip “umbrela” care poate fi, fie ONG, fie institutie a administratiei publice locale. Acest fapt nu inseamna ca dupa inregistrarea in registre, totalul intreprinderilor se incadreaza in categoria intreprinderilor sociale. Cu toate acestea, statul considera ca prevenirea somajului reprezinta, de asemenea, un obiectiv social care este indeplinit de catre intreprinderile sociale. Astfel, marea majoritate a noilor persoane juridice opteaza sa se inregistreze in cadrul registrelor ca si ONG.
De la crearea fondului de asistenta sociala, in total au fost depuse si evaluate 3.749 de programe. Dintre acestea au fost finantate 1.085, si anume: 734 pentru infrastructuri, 194 pentru activitati de profit, 141 pentru servicii sociale si 16 pentru programe de continuare (follow-up).
De asemenea, de acum multi ani, functioneaza unitati cooperativiste pentru pesoane cu handicap care ofera locuri de munca calitative si asistenta medicala. Scopul acestor unitati este de a oferi persoanelor cu handicap, posibilitatea de a se integra in mod activ in viata economica. In ciuda faptului ca unitatile cooperativiste nu dispun de caracteristicile sectorului non-profit, au scop social.
In conformitate cu datele Consiliului National pentru Intreprinderile Mici aproximativ 3.000 de persoane cu dizabilitati, muncesc in cadrul acestor unitati cooperativiste.
O ultima categorie a intreprinderilor cu scopuri sociale sunt „intreprinderile protejate”. Ne referim la unitati speciale infiintate de persoane fizice sau juridice care angajeaza persoane cu dizabilitati (cel putin 30% din numarul total de angajati). Aceste intreprinderi sunt autorizate de catre Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Dizabilitati si pot lua orice forma juridica, permisa de lege. Se consolideaza din punct de vedere economic de catre institutiile administratiei publice locale, de catre inspectorate regionale pentru persoanele cu dizabilitati si de ONG-uri care realizeaza actiuni de asistenta pentru persoanele cu dizabilitati – intr-adevar, ONG-urile in cele mai multe cazuri, sunt institutii-umbrela pentru aceste unitati. De asemenea, prin lege se permite infiintarea unitatilor “protejate” care nu au statut juridic, ca sectie de munca pentru persoanele cu dizabilitati in intreprinderi sau ONG in cazul in care persoanele protejate reprezinta 30% din totalul celor angajati si daca dispun de carti si date distinse. Aceste unitati sau sectii de munca pot fi: cu scop de profit, sau non-profit. De asemenea, unitatile protejate pot organiza programe de formare pentru persoanele cu dizabilitati.
In conformitate cu Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Dizabilitati, la sfarsitul anului 2005 au existat 41 de „unitati protejate” cu 932 de angajati-persoane cu dizabilitati, precum si 11 centre de incluziune-reabilitare cu 1.468 persoane protejate.
Tipurile de intreprinderi, mentionate mai sus, se implica in diverse sectoare economice: prelucrarea lemnului, legume si fructe, agricultura, constructii, servicii sociale, activitati artistice, etc. De asemenea, diversitatea acestora este mare, in ceea ce priveste scopurile sociale pe care le au: prevenirea saraciei in regiunile urbane si rurale, dezvoltare durabila pentru comunitatile defavorizate, prevenirea marginalizarii, dezvoltarea capacitatii institutionale sociale orientate la nivel local, etc. Grupurile tinta la care se adreseaza, sunt: grupuri care apartin comunitatilor rurale sarace, persoane sarace de etnie Rroma, precum si alte grupuri etnice, copii abandonati sau orfani, care au crescut in institutiile de protectie, persoane cu dizabilitati, persoane care traiesc in adaposturi, producatori care traiesc in comunitati sarace (de exemplu, fermieri, mestesugari, dulgheri, etc.), comunitati izolate.
Precum s-a mentionat mai sus, formarea si actiunile de incluziune a grupurilor tinta, se realizeaza de catre organizatii non-guvernamentale care, concomitent, functioneaza si ca institutii-umbrela pentru grupuri productive sau organizatii comunitare. In cazul persoanelor cu dizabilitati, aceasta activitate se realizeaza in cadrul “unitatilor protejate” care se coreleaza cu alte persoane juridice sau/si institutii ale adminsitratiei publice locale. De asemenea, ONG-urile ofera servicii personalizate (asistenta pentru persoanele defavorizate, servicii pentru persoanele in varsta, ajutor la domiciliu, cazare in pensiuni, etc.).
In cele mai multe cazuri, cu dezvoltarea locala, se ocupa grupurile productive sau organizatiile comunitare, indiferent de statutul juridic care le reglementeaza sau de statutul juridic al institutiilor sau al organizatiilor cu care colaboreaza sau se coreleaza.
Proiectele la scara mica, referitoare la lucrari de infrastructura, de asemenea, se considera ca au un scop social, datorita faptului ca sunt necesare pentru comunitate si faciliteaza dezvoltarea unei regiuni si se finanteaza de la Fondul Roman de Dezvoltare Sociala. Autoritatile locale, in colaborare cu fiecare grup tinta, sunt responsabile pentru mentinerea si administrarea noilor intreprinderi (pentru lucrari de infrastructuri la scara mica).
In ceea ce priveste domeniul si dimensiunea intreprinderilor, se mentioneaza ca foarte putine ONG-uri cu scop social, cum ar fi de exemplu, Fondul si ONG-urile care apartin societatii civile, sunt mari. Celelalte intreprinderi sunt, in mare parte, intreprinderi mici.
Organizatiile non-profit functioneaza din anul 1924 si sistemul de cooperare din anul 1901. Unitatile productive si organismele sau organizatiile comunitare, sunt foarte recente si, prin urmare, nu au o istorie mare.
3.3. Forma juridica, caracteristici organizatorice, precum si alte caracteristici ale intreprinderilor sociale in Romania
In conformitate cu Ordinul Guvernamental 26/2000, asociatiile si fundatiile sunt persoane juridice non-profit de drept privat care au ca scop realizarea unui interes general comun, ce se refera la nevoile locale sau la nevoile unui grup. Asociatiile, fundatiile si federatiile pot dezvolta activitati economice directe cu conditia ca respectivele activitati sa fie strans legate de obiectivul lor principal. De asemenea, pot dezvolta si activitati indirecte prin intermediul societatilor pe care le infiinteaza.
Organizatiile non-guvernamentale sunt caracterizate, in primul rand, de faptul ca activitatile lor, in niciun caz, nu reprezinta obtinerea de profit si redistribuirea profiturilor. Scopul acestora trebuie sa aiba un continut social.

Din punctul de vedere al structurii organizatorice, asociatiile sunt constituite din cel putin trei persoane fizice sau juridice care se denumesc: membri sau parteneri. Fundatiile sunt constituite din una sau mai multe persoane fizice care se denumesc membri fondatori, iar in cadrul federatiilor pot participa doua sau mai multe asociatii si fundatii. Grupurile productive si asociatiile sociale trebuie sa fie formate din minim zece membri ai comunitatii.

Veniturile asociatiilor, fundatiilor si ale federatiilor provin din dividendele societatilor comerciale pe care le infiinteaza, din activitati economice directe, donatii si – cu exceptia fundatiilor – din cotizatiile membrilor.
Daca excludem subventiile de la stat si de la administratia publica locala, in cazul ONG-urilor, principala sursa de finantare (in procent de peste 90%) provenea din finantari externe pana in anul 2001. Situatia nu s-a schimbat, in special in ultimii ani, insa se poate observa o imbunatatire privind participarea administratiei centrale si locale, de la care ONG-urile obtin resurse. De asemenea, au crescut procentele de finantare de la fondurile publice nationale. Importanta este si schimbarea opiniei publice in ceea ce priveste contributia ONG-urilor, in primul rand datorita campaniilor si dezbaterilor publice, organizate de catre ONG-uri. Cu toate acestea, perceptia privind caritatea, este modesta.
In ceea ce priveste personalul intreprinderilor sociale, se evidentiaza ca, de obicei, se implica personal remunerat, in timp ce in unele cazuri, angajatii/angajatele sunt, in acelasi timp, receptorii asistentei sociele oferite de catre organizatiile in cadrul carora lucreaza.
ONG-uriule valorifica munca voluntara. Cu toate acestea, in ciuda faptului ca voluntariatul constituie resursa principala a ONG-urilor, participarea beneficiarilor la activitatile unei organizatii nu a devenit o practica uzuala si de rutina si este un fenomen care creaza dificultati pe parcursul procesului de comunicare intre beneficiarii serviciilor sociale si ai furnizarilor. Exceptie sunt asociatiile de parinti cu copii cu dizabilitati, sau alte particularitati, in cadrul carora, parintii participa in mod foarte activ. De asemenea, conform societatii civile, pe perioade de criza, voluntariatul scade dramatic si persoanele refuza sa participe in cadrul actiunilor de voluntariat.

3.4. Cadrul actual si perspective pe viitor
La inceputul anului 2006 guvernul a elaborate un studiu pentru relatia intre administratia publica si mediul total de cooperare. Conform studiului, problemele principale ale ONG-urilor se refereau la insuficienta de informare, reticenta sau si transparenta insuficienta atat din partea institutiilor publice cat si din partea asociatiilor si fundatiilor. Este de remarcat faptul ca destule ONG-uri au refuzat sa acorde, institutiilor administratiei publice locale, informatii privind proiectele pe care le-au implementat in trecut sau pe care le implementeaza in perioada actuala. In cele mai multe cazuri, informatiile au provenit de la directiile finantelor publice si de la instanta de judecata, deoarece pentru aceste ONG-uri, dorinta autoritatilor de a intelege activitatile lor, constituia, in esenta, o procedura de control.
Din partea societatii civile, se considera ca si ONG-urile trebuie sa-si imbunatateasca functionarea, cu privire la planificarea strategica (de exemplu, 70% din ONG-uri nu isi planifica bugetul pe o baza anuala), in rapoartele lor anuale (unele ONG-uri nu depun niciodata un bilant), in asistenta tehnica pe care o valorifica (unele ONG-uri nu au calculatoare). Pe de alta parte, exista ONG-uri care tind sa se bazeze foarte mult, pe principiile de stat si nu demonstreaza o independenta in actiunile lor. De asemenea, accesul la resurse (economice, informatii, cunostinte, etc.), care constituie forta motrice in zonele urbane, este destul de limitata in provincie.
In vederea facilitarii colaborarii si dialogului cu asociatiile si fundatiile societatii civile, guvernul a creat Comisia Consultativa pentru Asociatii si Fundatii care s-a intrunit, pentru prima data, in martie 2006, cu participarea a 33 dintre cele mai importante ONG-uri ale tarii. Interesul declarat din partea statului, privind domeniul economiei sociale, conduce la concluzia ca pozitia guvernului este favorabila, desi perceptia publica privind conceptul de economie sociala, pana de curand, a fost practic necunoscuta.

3.5. Prezentarea selectiva a masurilor de consolidare a intreprinderilor sociale
Masurile prezentate in continuare, se refera la trei cazuri:
A) Fondul Roman de Dezvoltare Sociala,
B) Articolul 37 privind infiintarea unitatilor protejate (Ordonanta de Urgenta 102/1999) si
C) Acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala).

 Fondului Roman de Dezvoltare Sociala
Obiectivele Fondului sunt: prevenirea saraciei, dezvoltarea capitalului social si promovarea incluziunii sociale prin intermediul incurajarii grupurilor sociale marginalizate, sa se implice la nivel local. Fondul (FRDS), a fost infiintat prin L. 129/1998 si finanteaza in procent de pana 85% programele axate pe prevenirea si combaterea saraciei si marginalizarii comunitatilor rurale si urbane. Programele sunt propuse de catre beneficiarii insisi, si conditia pentru aprobarea acestora este implicarea directa a beneficiarilor. Subventiile se acorda fie direct la comunitatea/grupul tinta sau la institutia intermediara responsabila (ONG sau institutie a administratiei publice locale). FRDS finanteaza urmatoarele programe: subventii la mici intreprinderi pentru grupuri sau comunitati dezavantajate, asistenta pentru infiintarea noilor intreprinderi mici, lucrari de infrastructura la scara mica pentru consolidarea dezvoltarii comunitatilor rurale si isolate, servicii sociale pentru persoanele dezavantajate sau persoanele cu dizabilitati.

 Articolul 37 privind infiintarea unitatilor protejate (Ordonanta de Urgenta 102/1999)
Obiectivul art. 37 consta in integrarea ocupationala a persoanelor cu dizabilitati (prin intermediul unitatilor protejate, a atelierelor sau si a locurilor de munca protejate) si dezvoltarea serviciilor de asistenta pentru persoanele cu dizabilitati, in vederea integrarii acestora pe piata muncii. Articolul 37 promoveaza ingrijirea sociala speciala prin intermediul institutionalizarilor protejate si consolideaza infiintarea centrelor de asistenta sociala. Unitatile protejate reprezinta unitati speciale create de persoane fizice sau juridice, care incadreaza persoane cu dizabilitati (un procent minim de 30%). Sunt acreditate de catre Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Dizabilitati si isi pot alege forma juridica, in conformitate cu legea. Aceste unitati sunt consolidate din punct de vedere economic, pe intreaga durata a vietii acestora, de catre autoritatile publice locale, inspectorate locale de stat pentru persoanele cu dizabilitati, precum si de ONG-urile care se implica in protectia speciala a persoanelor cu dizabilitati, care, in cele mai multe cazuri, sunt si organizatii-umbrela pentru aceste unitati.

 Acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala
Prin aceasta masura se acorda subventii la ONG-uri si unitati de asistenta sociala care ofera servicii sociale persoanelor care se confrunta cu situatii dificile, sunt vulnerabile sau dependente de substante. ONG-urile si alte unitati de ajutor social (publice sau private) sau persoane fizice autorizate, primesc subventii anuale, pentru furnizarea serviciilor sociale. Aceste unitati trebuie sa fie recunoscute ca furnizori de asistenta sociala, de catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (Directia Ajutorului Social si a Familiei). In afara de subventiile anuale, se furnizeaza si masuri de formare speciala conform L. 34/1998. Tipurile de servicii sociale preventive sunt urmatoarele: A) Servicii sociale primare care vizeaza prevenirea si reducerea situatiilor de vulnerabilitate care, eventual, conduc la marginalizare sau excluziune, B) Servicii sociale speciale pentru reabilitarea si reintegrarea persoanelor care s-au confruntat cu excluziunea, marginalizarea sau si cu situatii sociale urgente.
Beneficiarii serviciilor sociale pentru ingrijirea sociala sunt: persoanele in varsta, persoane cu dizabilitati, persoane care sufera de boli cornice, copii cu nevoi speciale si victime ale violentei domestice.

3.6. Surse
– Campeanu, Cosmin (2004) Economical or Communitarian Development, Romanian Social Development Fund, case study, September 2004, www.frds.ro/pagini(romana)/study/dezv_eco_com.pdf.
– Civil Society Development Foundation (2002) Document de programare multianuala 2003 2007 a sectorului , Societate civila, Document de lucru (Multi-Annual Programming Document 2003 -2007 of the Sector Civil Society, Work Document), www.fdsc.ro/ro/documentmie/Documentul %20de %20programare-Phare, %20var %201.doc.
– Department of Trade and Industry (2002): Social Enterprise: A strategy for success. London, www.sbs.gov.uk/SBS_Gov_files/services/socialenterprise.pdf?pubpdfdload=02 %2F1054.
– Government’s Ordinance 26/2000 regarding the organisation and functioning of associations and foundations, completed and modified, published in the Official Gazette No. 39 from January 31, 2000 (Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 26/2000 publicata in Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000 cu privire la asociatii si fundatii, completata si modificata).
– Government’s Urgency Ordinance 102/1999 regarding the special protection and the employment of the persons with disabilities, completed and modified published in the Official Gazette No. 310 from June 30, 2000 (Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei nr. 26/2000 publicata in Monitorul Oficial nr. 310 din 30 iunie 2000 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap completata si modificata).
– Law 129/1998 regarding the establishment, organisation and functioning of the Romanian Social Development Fund, completed and modified. Republished in February 3, 2006 in the Official Gazette No.483 from June 8, 2005, completed and modified till January 31, 2006, enforced from February3, 2006 (Legea 129/1998 privind infiintarea, organizarea si functionarea Fondului Roman de Dezvoltare Sociala, completata si modificata, Republicata in 3 februarie 2006 in Monitorul Oficial nr. 483 din 8 iunie 2005, completata si modificata pana in 31 ianuarie 2006, intrata in vigoare la 3 februarie 2006).
– Law 571/2003 regarding the Fiscal Code, published in the Official Gazette no. 927 from December 23, 2003, completed and modified, last version enforced from August 26, 2006 (Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003, completata si modificata, ultima versiune in vigoare din data de 26 august 2006).
– Law 1/2005 regarding the organisation and functioning of the cooperating system published in the Official Gazette no. 172 from February 28, 2005 (Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei publicata in Monitorul Oficial nr. 172 din 28 februarie 2005).
– Order No. 280 from April 11, 2006 enforced by the Ministry of Labor, Social Solidarity and Family. Published in the Official Gazette No. 330 from April 12, 2006 regarding the approval of the Work procedure for the instituting, actualization and accessibility of the Unique Electronic Register of the Social Services (ORDINUL 280 din 11 aprilie 2006 al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei,-publicat in Monitorul Oficial nr. 330 din 12 aprilie 2006 privind aprobarea Procedurii de lucru in vederea constituirii, actualizarii si accesarii Registrului electronic unic al serviciilor sociale).
– National Agency for Protection of Persons with Disabilities (2005): Informative Statistical Bulletin from September 30, 2005 (Raport al Autoritatii Nationale pentru persoanele cu handicap -Buletin statistic informativ din 30 septembrie 2005), using as data sources the intra-counties and Bucharest municipality rapports of the General Directions for Social Assistance and Child Protection (Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti) www.anph.ro/statistici.htm.
– Romanian Government (2006): Conclusions over the Relations between the Territorial Public Administration and the Associative Organisations, Department for Institutional and Social Analysis
www.gov.ro/socciv/rapoarte/200607/060706-raport-conferinta.doc; www.gov.ro/socciv/rapoarte/200607/060706-english-raport.doc; www.gov.ro/socciv/afisrubrica.php?idrubrica=10&iddep=304&opti=afis

3.7. Pagini utile de Internet
– Civil Society Development Foundation www.fdsc.ro
– Ministry of Labour, Social Solidarity and Family www.mmssf.ro
– National Agency for Protection of Persons with Disabilities www.anph.ro
– Open Society Foundation www.osf.ro
– Romanian Government www.gov.ro/socciv
– Romanian Social Development Fund www.fdsr.ro
– ANIMMC -Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (NASMEC National Agency for SMEs and Cooperatives) www.mimmc.ro

4. Structuri de sprijin pentru antreprenoriatul social
4.1. Introducere
Deoarece in realitatea europeana si internationala, intreprinderea sociala este stabilita, dezvoltarea acesteia este incurajata si sustinuta in mod activ. Acest fapt este evident prin intermediul diferitelor institutii si programe de asistenta si finantare, precum si prin preocuparile si dezbaterile publice privind intreprinderile sociale. Cu alte cuvinte, la nivel international, intreprinderile sociale nu constituie noi activitati, nici simple solutii alternative privind furnizarea serviciilor sau a propunerilor inovative operationale pentru diverse aspecte sociale. Din contra, se dezvolta si creaza noi domenii de activare si interventie pentru societatea civila.
In acest context, multe tari, deje, au adoptat sau inregistrat noile tipuri de intreprinderi care se includ in aria economiei sociale. In cele mai multe cazuri, chiar, au avansat si la recunoasterea juridica a acestor forme hibride de intreprinderi care s-au dezvoltat in acest domeniu. Astfel de cazuri sunt cooperativele sociale (Social co-operatives) din Italia, cooperativele de solidaritate sociala (Social solidarity co-operatives) din Portugalia, cooperativele de interes general (co-operatives of general interest) din Franta si intreprinderile cu scop social (enterprise a finalite sociale) din Belgia.
Pe de alta parte, sunt destul de multe organizatiile si diversele institutii, care pe termen lung, exercita activitati care ar putea fi determinate ca si activitati de economie sociala, fara a fi necesar sa se foloseasca termenul „intreprindere sociala” pentru a-si descrie organizatia. De exemplu, pentru organizatiile de caritate si de voluntariat, interesul pentru antreprenoriatul social s-a dezvoltat, mai ales, de la sfarsitul anului 1990, ca un mod de proiectare a strategiilor de viabilitate pe termen lung, care este direct legat de diversificarea surselor de finantare a acestora, precum si de valorificarea expertizei si a experientei acumulate. Astfel, organizatiile care si-au propus sa reduca independenta lor fata de donatii sau subventii, s-au indreptat spre antreprenoriatul social.
De asemenea, in multe tari, sectorul public, prin intermediul initiativelor si a politicilor nationale, regionale si locale, isi propune sa incurajeze dezvoltarea antreprenoriatului social. Acest lucru se datoreaza, in parte, la vointa politica de a consolida organizatiile sociale si de voluntariat, pentru a coopera cu sectoare publice in vederea furnizarii serviciilor publice.
Datorita interesului crescut pentru intreprinderile sociale, s-au dezvoltat o serie de servicii de asistenta si finantare care vizeaza, in mod special, dezvoltarea intreprinderilor sociale. Structurile de sprijin ale antreprenoriatului social, la nivel european, consolideaza sansele de succes ale organizatiilor din sectorul social, oferind posibilitatea de retelizare cu experti in domeniu, precum si cu alti potentiali sustinatori. In paralel, structurile de sprijin, ofera asistenta tehnica corespunzatoare pentru infiintarea intreprinderilor sociale.
Cele mai multe dintre structurile de sprijin din lume, indiferent de scara, ofera servicii de asistenta, retelizare si consiliere care se considera ca fiind factori cruciali pentru crearea si dezvoltarea intreprinderii sociale.
Orientativ, asistenta se poate referi la :
• Servicii de asistenta de consiliere
Consilierea se refera la furnizarea serviciilor de consiliere si indrumare de catre colaboratori specializati ai structurii, privind orice tema aferenta unei intreprinderi sociale in curs de dezvoltare sau deja existente, in orice stadiu de dezvoltare a acesteia si pentru diverse aspecte (economice, operationale, actiuni de promovare, etc.). Multe structuri functioneaza cu membri, care selecteaza structurile, pe baza unor criterii si proceduri stricte, oferandu-si serviciile numai in acestea. Multe structuri de sprijin furnizeaza si servicii de finantare directa, sub forma de subventii, imprumuturi sau, si premii.
• Servicii de furnizare a spatiilor de instalare a intreprinderilor sociale
• Servicii de gasire a unui loc de munca (managementul ofertei si al cererii)
• Servicii de retelizare
Isi propun legatura intre antreprenorii sociali sau dezvoltarea contactelor cu alte institutii (intreprinderi private sau institutii guvernamentale). Includ forum, intalniri, evenimente speciale, furnizare de adrese utile, etc.
4.2. Institutii de sprijin pentru antreprenoriatul social la nivel mondial
In acest modul, se prezinta, experienta si actiunea institutiilor care au dezvoltat actiuni de sprijin pentru economia sociala la nivel international. Astfel de tip de institutii sau structuri sprijina antreprenoriatul social prin intermediul colaborarii cu o retea mondiala de colaboratori, compusa din antreprenori, institutii de trasare a politicii, investitori, academicieni si jurnalisti si vizeaza asigurarea sustenabilitatii intreprinderilor sociale si diseminarea inovatiilor acestora. Intr-adevar, deoarece modelele de antreprenoriat social prezinta diferente semnificative in diferse tari, corelarea si diseminarea informatiilor si a bunelor practici privind modul de organizare, finantarea, dotarea cu personal, etc., au o mare importanta. Orientativ, aceste institutii sunt urmatoarele:

 ASHOKA (www.ashoka.org)
Incepand cu anul 1981, in India, Ashoka s-a dezvoltat intr-o asociatie cu peste 1.800 de colaboratori in peste 60 de tari ale lumii. A recunoscut semnificatia colaborarii cu celelalte sectoare, in special in intreprinderile din sectorul privat, in care nivelul de concurenta si inovare ofera “lectii” folositoare pentru organizatiile sociale. A dezvoltat instrumente si mecanisme pentru sprijinirea intreprinderilor sociale, cum ar fi:
i. Initiativa Sociala (Citizen Base Initiative – CBI) – Din anul 1997, functioneaza pentru a ajuta organizatiile sectorului social sa-si diferentieze baza economica, astfel incat sa nu ramana dependente de finantari. Misiunea CBI este de a redirectiona gandirea si comportamentul sectorului social fata de inovare, in vedcerea dezvoltarii unei baze sociale de asistenta – a persoanelor, capitalelor, informatiilor si intreprinderilor – in vederea realizarii sustenabilitatii si asigurarii impactului social maxim, si, prin urmare, se aplica trei strategii interindependente: Cauta inovatia – Sustine persoanele care au idei inovatoare – Difuzeaza ideile inovatoare.
ii. Antreprenor catre Antreprenor (Entrepreneur to Entrepreneur -E2) – Multi antreprenori, care activeaza in sectorul privat, cauta noi solutii de caritate si modalitati pentru a integra valoruile sociale in intreprinderile si in viala lor. Antreprenorii sociali isi propun sa invete de la strategiilor intreprinderilor, cu succes, din sectorul privat, in vedcerea construirii retelei lor. Programul E2 faciliteaza legaturile intre antreprenorii, care se implica in sectorul privat si in cel al antreprenorilor sociali. In calitatea de membri ai programului E2, antreprenorii care activeaza in sectorul privat au posibilitatea de a investi sau de a oferi asistenta antreprenorilor sociali care intentioneaza sa-si dezvolte ideile si sa-si disemineze activitatile si actiunile. Posibilitatile pe care le ofera se refera la: contributia financiara si asistenta, informare, formare si retelizare.
iii. Academia Globala, (Global Academy) pentru antreprenoriatul social – Este compusa din institutii internationale care furnizeaza diferite tipuri de consiliere si indumari pentru sectorul antreprenoriatului social. Academia indica si stabileste modul in care antreprenorii sociali pot aborda problemele globale la scara mondiala.
iv. Servicii Sociale Financiare (Social Financial Services – SFS)- Imbunatatesc accesul la finantare si la capitalul durabil in sectorul social, avand in vedere lipsa consolidarilor economice institutionale, suficiente si diferite, care sunt necesare pentru succesul intreprinderilor sociale. Strategiile de baza SFS includ: angajamentul institutiilor economice importante, de a furniza surse alternative de capital, crearea modelelor economice pentru a se permite difuzarea acestor idei, sprijinirea altor grupuri de caritate si a colaboratorilor Ashoka in vederea asigurarii investitiilor prin intermediul cailor traditionale, sau prin stimulente si formare.

 ECHOING GREEN (www.echoinggreen.org)
Furnizeaza finantare si asistenta pe parcursul primilor pasi ai persoanelor cu viziuni si idei indraznete pentru schimbarea sociala. Determina, finanteaza si ii sprijina pe antreprenorii cei mai importanti din lume precum si pe organizatiile pe care acestia le promoveaza. Prin intermediul unui program de burse, cu o durata de doi ani, ofera ajutor antreprenorilor sociali sa dezvolte noi solutii privind unele dintre cele mai dificile probleme ale societatii. Din anul 1987, Echoing Green a ajutat ca aproximativ 450 de persoane sa aduca o schimbare sociala in mai mult de 40 de tari. Scopul acestuia este sa identifice vizionarii, sa investeasca in inovatie, sa furnizeze asistenta in mod practic, sa coreleze si sa retelizeze persoane din intreaga lume. Se estimeaza ca a investit mai mult de $25 de milioane in subventii, in vederea crearii si lansarii intreprinderilor sociale.
Eficacitatea institutiei este mare, deoarece aproximativ, doua dintre cele trei organizatii infiintate prin intermediul unei investitii a Echoing Green este viabila, 54% dintre colaboratori continua sa mentina organizatiile initiale, 72% dintre colaboratorii care au avansat, continua sa lucreze in sectorul social, in timp ce 85% din totalul colaboratorilor sunt responsabili de organizatii din sectorul social.
Alte organizatii similare sunt urmatoarele:

 INTERNATIONAL CENTRE OF RESEARCH AND INFORMATION ON PUBLIC, SOCIAL AND COOPERATIVE ECONOMY – CIRIEC (www..ulg.ac.be/ciriec)

Este un organism de promovare si sprijin pentru economia sociala (a intreprinderilor, institutiilor si a persoanelor fizice).

 SCHWAB FOUNDATION www.schwabfound.org()

Reteaua de antreprenori sociali importanti, izolati, din intreaga lume, care se coreleaza cu Forumul Economic Mondial (World Economic Forum).

 ACUMEN FUND (www.acumenfund.org)
Fondul international cu sediul in SUA, care coreleaza organizatiile de caritate cu antrepretori sociali inovatori.

 ALIANTA INTERNATIONALA DE COOPERARE (www.ica.coop/ica)
A fost infiintata in anul 1995 si asociaza, reprezinta si sprijina cooprative la nivel mondial.

4.3. Institutii si actiuni de sprijin pentru antreprenoriatul social in SUA, Canada, America Latina si Europa
In destul de multe tari, s-au dezvoltat institutii care sprijina consolidarea antreprenoriatului social. Se evidentiaza ca institutiile acestea variaza, in ceea ce priveste structura si scopul lor, in functie de cele mai importante forme de intreprindere sociala pe care le dezvolta fiecare tara separat, deoarece guvernul fiecarei tari promoveaza al treilea sector de intreprinderi, cu diferite directionari (de exemplu, intr-o tara sunt incurajate, in special ONG-urile si in alta tara sunt promovate si tipurile de intreprinderi sociale de profit).
Α. Exemple din SUA, Canada si America Latina

 SOCIAL ENTERPRISE ALLIANCE (www.se-alliance.org)
Este un organism de sprijin pentru intreprinderile sociale. Are scopul de a influenta mediul public si privat, in beneficiul intreprinderilor sociale si promoveaza dezvoltarea acestora. Conform datelor acordate de Social Enterprise Alliance, intreprinderile sociale se dezvolta mai mult in sectorul de ingrijire a sanatatii si de furnizare a serviciilor sociale, de sustinere si ajutor pe teme de locuinte, in domeniul imigrarii, al drepturilor umane, precum si in alte sectoare mai putin dezvoltate.

 CSΕF – CANADIAN SOCIAL ENTERPREUNERSHIP FOUNDATION (www.csef.ca)
Este o institutie recunoscuta in Canada, pentru crearea on-line a sistemelor si a programelor inovatoare axate pe sprijinul candidatilor-antreprenori sociali pentru a contribui la dezvoltarea economica si sociala a tarii. Componentele cheie ale modelului aplicat, sunt educatia, resursele si retelizarea pentru antreprenorii sociali. In mod practic, aceasta activitate este prezentata prin crearea diferitelor programe de sprijin pentru antreprenoriatul social, cum ar fi:
i. Program: IDEAS Challenge pentru antreprenorii sociali: Ofera o oportunitate studentilor, oamenilor de stiinta & profesionistilor sa-si dezvolte in mod creativ ideile si sa aplice, in scopul dezvoltarii proiectelor, strategiile, mijloacele si mecanismele care ajuta societatile locale, nationale sau internationale, utilizand premiile in bani ale CSEF, precum si subventii suplimentare de dezvoltare.
ii. Program: Provocatie pentru antreprenorii sociali (Social Entrepreneurs Challenge – SEC): Prin intermediul organizarii unui concurs anual, studentii si tinerii sunt invitati sa creeze planuri de blended-value (blended-value plans) cu o organizatie non-profit pe care o aleg pentru a colabora. SEC organizeaza workshop-uri (workshops) si ajuta grupurile sa gaseasca consilieri in vederea dezvoltarii acestor planuri.
Astfel, prin intermediul spiritului de competitie, tinerii intra in contact si colaboreaza cu organizatii non-profit, creste constientizarea acestora cu privire la diferite teme sociale, colaboreaza cu institutii si dezvolta interese, planuri unice si viabile, care ajuta organizatia privind infiintarea unei intreprinderi sociale..
iii. Program: „La o distanta de cate mile se afla antreprenorul social fata de dumneavoastra?”: Progamul de baza de date in curs de dezvoltare. CSEF actioneaza ca un portal pentru cautarea antreprenorilor sociali in orasul si in provincia persoanelor interesate.
iv. Ghid al Canadian Social Enterprise (Canadian Social Enterprise Guide.): Acest ghid reprezinta prima sursa extensiva si cuprinzatoare, publicata, un instrument si o colectie de istorii privind antreprenoriatul social. Ghidul, printre altele, contine lectii si bune practici, care au rezultat in urma dezvoltarii si aplicarii programului de Antreprenoriat Non-Profit.

 SKOLL FOUNDATION (www.skollfoundation.org)
A fost creata in anul 1999 pentru a promova schimbarea sistematica, in beneficiul societatilor, in intreaga lume, investind, conectand si premiind antreprenorii sociali. Structura acesteia a evoluat pentru a satisface nevoile crescute ale celor pe care ii deserveste. Astfel, astazi include doua societati diferite : o institutie privata, Institutia Skoll, si o institutie publica de caritate, denumita Fondul Skoll (Skoll Fund). Fondul Skoll, care a fost creat in anul 1999, reprezinta o structura de sprijin, asociata cu institutia comunitara Silicon Valley Community Foundation of San Jose, din California. Actiunea institutiei include urmatoarele:
i. Investitii, realizate pentru antreprenorii sociali, prin intermediul programelor de premii pentru antreprenoriatul social si sprijina continuarea sau extinderea programelor care s-au dovedit de succes in abordarea unei game largi de aspecte sociale critice.
ii. Retelizarea antreprenorilor sociali cu persoane-cheie, se realizeaza prin forumul mondial al lui Skoll, iar in paralel s-a infiintat si dezvoltat Social Edge, o comunitate on-line pe Internet site www.socialedge.org, unde antrprenorii sociali si, in general, cei care se implica in sectorul social, invata, se inspira si isi impart resursele.
De asemnea, Skoll, isi asuma organizarea evenimentelor, precum si crearea filmelor si a documentarelor, care descriu istoriile antreprenorilor sociali individuali si vizeaza constientizarea publicului.

 ROBERTS ENTERPRISE DEVELOPMENT FUND (www.redf.org)
Organism care colaboreaza cu persoane umane fara adapost. De asemenea, a descis noi trasee in intreprinderea sociala din USA.

 INSTITUTE FOR SOCIAL ENTREPRENEURS (www.socialent.org)
Furnizeaza formare si servicii de consiliere pentru intreprinderi sociale din SUA.

 AVINA (www.avina.net)
Retelizeaza societatea civila si antreprenorii sociali din America Latina.

Β. Exemple din Europa

 SOCIAL ECONOMY EUROPE (www.socialeconomy.eu.org)
Este un organism european reprezentant care dezvolta activitati de consolidare a economiei sociale. Din anul 2000, functioneaza cu denumirea CEP-CMAF.

 CONFEDERATIA INTREPRINDERILOE SOCIALE, A INITIATIVELOR DE OCUPARE SI A COOPERATIVELOR SOCIALE EUROPENE (www.cefec.de)
Ne referim la reteaua europeana a institutiilor sociale (Social Firms Europe), a cooperativelor sociale si a organizatiilor non-guvernamentale cu obiectivul comun axat pe ocuparea remunerata, in special, pentru persoanele cu dizabilitati.

 CECOP – THE EUROPEAN CONFEDERATION OF WORKERS’ CO-OPERATIVES, SOCIAL CO-OPERATIVES AND SOCIAL AND PARTICIPATIVE ENTERPRISES (www.cecop.coop)
Este o asociatie europeana non-profit, care reprezinta cooperative (productive, lucrative, sociale) si alte tipuri de intreprinderi relevante. Intre membrii acesteia, se includ 29 de asociatii nationale de cooperative si intreprinderi participative, care reprezinta 60.000 de intreprinderi, in cadrul carora lucreaza 1,3 de milioane de angajati si 7 organizatii care promoveaza acest tip de intreprinderi.

 REVES – EUROPEAN NETWORK OF CITIES AND REGIONS FOR THE SOCIAL ECONOMY (http://www.revesnetwork.net)
Institutia este o retea care reuneste autoritatile locale si factori din economia sociala, pentru a crea cooperari stabile si politici comune in vederea promovarii dezvoltarii locale sustenabile si a integrarii sociale.

 EUROPEAN SOCIAL COOPERATIVE – ESCOOP – SCE (www.escoop.eu)
Isi propune realizarea interesului general al comunitatii, in ceea ce priveste incluziunea sociala. Sprijina imbunatatirea conditiilor de munca si de continuare a sanselor de ocupare, prin intermediul promovarii celui mai bun management al intreprinderilor de forma colectiva.

 ALIANTA COOPERATISTA DIN EUROPA (www.coopseurope.coop)
Organizatie care promoveaza modelul cooperatist de intreprindere, obiectivul constand in economia viabila si incluziunea sociala. Asociaza, reprezinta, promoveaza si sprijina cooperativele.

C. Marea Britanie

 THE SOCIAL ENTERPRISE COALITION, SEC – (www.socialenterprise.org.uk)
Coalitia Sociala Antreprenoriala este o institutie nationala britanica pentru intreprinderile sociale. Sprijina totalul intreprinderilor sociale si furnizeaza asistenta tehnica pentru a se asigura ca intreprinderile sociale pot invata si se pot sprijini una pe cealalta.
De asemenea, este responsabila si isi asuma o gama larga de activitati, cum ar fi de exemplu, asistenta financiara si juridica, formare pentru intreprinderile sociale, etc.

 BUSINESS LINK FOR LONDON (www.bl4london.com)
Sprijina intreprinderi sociale pentru elaborarea planului de afaceri, proceduri de infiintare, la nivel de dotare cu personal, identificarea resurselor, vanzari, marketing, etc.

 THE NATIONAL COUNCIL FOR VOLUNTARY ORGANISATIONS – NCVO CABINET OFFICE, OFFICE FOR THE THIRD SECTOR – (www.ncvo-vol.org.uk)
Oficiul Sectorului III a fost creat in mai 2006, concentrand responsabilitatile Directiei Comunitatilor Active a Ministerului de Interne si ale Unitatii Sociale Antreprenoriale din Serviciul Comertului din Industriei in Marea Britanie. Obiectivul acestuia este de a dezvolta un mediu care permite sectorului III sa se extinda, majorandu-si contributia in societate, economie si mediu.

 SOCIAL ENTERPRISE HUMBER – (www.sehumber.co.uk)
Vizeaza un sector social de antreprenoriat, puternic si sustenabil din punct de vedere economic, astfel incat intreprinderile sociale sa fie viabile.

 RISE NETWORK (www.rise-sw.co.uk)
Sprijina si reprezinta intreprinderile sociale in Marea Britanie.

 COMMUNITY ACTION NETWORK – CAN (www.can-online.org.uk)
A fost infiintat in anul 1998. In vederea crearii intreprinderilor sociale viabile, antreprenorii sociali necesita sprijin, experienta altor antreprenori, capitale si spatiu pentru a se dezvolta. CAN furnizeaza acest tip de asistenta.

 UNLTD (www.unltd.org.uk)
Furnizeaza un pachet complet de finantare si asistenta, pentru a ajuta ca ideile persoanelor sa devina o realitate. A fost infiintat de sapte mari organizatii care promoveaza antreprenoriatul social.

 UPSTARTS AWARDS (www.newstatesman.co.uk)
Premii anuale pentru intreprinderea sociala si antreprenorii sociali, ale revistei New Statesman and Society.

 SOCIAL FIRMS UK (www.socialfirms.co.uk)
Retelizare nationala, informare si asistenta pentru intreprinderile care sunt infiintate ca sa creeze locuri de munca pentru persoanele cu nevoi speciale.

 SOCIAL ENTERPRISE UNIT (www.dti.gov.uk/socialenterprise)
Institutie guvernamentala care promoveaza intreprinderile sociale.

 SOCIAL ENTERPRISE LONDON (http://www.sel.org.uk)
Retea de asistenta a intreprinderilor sociale in Londra.

 LONDON REBUILDING SOCIETY (http://www.londonrebuilding.com)
Ofera imprumuturi pentru intreprinderile sociale care au sediul sau activeaza in Londra.

 THE BIG BOOST (http://www.thebigboost.org.uk)
Sprijina intreprinderi sociale, incubate, din Marea Britanie, in varsta de 11-25 de ani.

D. Europa Centrala & de Est, Australia si Noua Zeelanda

 NESST (www.nesst.org)
Organizatii non-profit care sprijina dezvoltarea intreprinderii sociale in Europa Centrala si de Est, precum si in America Latina.

 AUSTRALASIAN SOCIAL ENTREPRENEUR NETWORK (www.sen.org.au)
Retea cu membri, antreprenori sociali, din Australia si Noua Zeelanda.

4.4. Sprijinul antreprenoriatului social prin intermediul Internet-ului
Asistenta de consiliere prin intermediul Internet-ului constituie o forma diferita de asistenta a antreprenoriatului social care, de asemenea, este importanta si necesara pentru antreprenorii sociali. Orientativ, se mentioneaza urmatoarele doua exemple :
 ECommunityLink (www.ecomlink.org)
Este o retea non-profit de voluntariat, care ofera cunostinte si informatii prin intermediul forumului on-line, care foloseste o platforma avansata pentru participarea la cunoasterea mondiala. Ofera diferite forumuri pentru sprijinirea antreprenorilor sociali si economici, privind dezvoltarea oportunitatilor eBusiness si utilizarea TIC pentru activitatile sociale.
 Vita Europe (www.vita-europe.com)
Este un site pentru sectorul european non-profit. Vita Europe ofera un buletin informativ lunar, in limba engleza, provenit de la Vita non profit content Company, care dispune de o retea de cincisprezece colaboratori europeni din treisprezece tari diferite. Buletinul informativ al Vita Europe este trimis la peste 1.000 de reprezentanti selectati ai sectorului non-profit, la jurnalisti si politicieni din intreaga Europa.

5. Structura standard de sprijin pentru antreprenoriatul social
5.1. Introducere
Sectorul economiei sociale continua sa constituie o modalitate importanta de ocupare pentru grupurile de populatie vulnerabile sau excluse, atat in Europa, cat si la nivel international. In acest context, reprezinta un factor semnificativ care va contribui la dezvoltarea antreprenoriatului social, precum si la dezvoltarea, in continuare, a Structurilor de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social.

La nivel european, functionarea Structurilor de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social, a fost consolidata, in special, si in cadrul Initiativei Comunitare EQUAL, mai ales, prin intermediul structurilor inovatoare si pilot. Atat modul de organizare, cat si tipul serviciilor furnizate, au variat considerabil, deoarece fiecare structura a actionat pe baza nevoilor specifice identificate, pe baza obiectivelor specifice stabilite, insa si in functie de posibilitatile proprii. Atat experienta dobandita in cadrul implementarii Initiativei Comunitare EQUAL, cat si experienta internationala, reprezinta materialul principal pentru proiectarea si elaborarea propunerilor referitoare la functionarea Structurilor de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social. In fiecare caz, obiectivul este asigurarea calitatii inalte privind furnizarea serviciilor, adoptarea structurii organizatorice adecvate, precum si proiectare si furnizarea serviciilor integrate de asistenta.
5.2. Activitati si servicii furnizate de structura
Activitatile si serviciile furnizate de catre structura, in prima faza, sunt determinate de obiectivele structurii. In acest context, si datorita faptului ca obiectivul principal al unui model de Structura de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social consta in promovarea economiei sociale, sprijinul intreprinderilor sociale existente, precum si al celor viitoare, structura trebuie sa asigure urmatoarele:
– promovarea si evidentierea economiei sociale si a avantajelor comparative ale acesteia
– crearea intreprinderilor sociale viabile
In special, structura va trebui:
– Sa colecteze si sa valorifice datele referitoare la antreprenoriatul social, la nivel national, regional si local.
– Sa creeze material informativ si de suport
– Sa fie direct corelata cu institutiile si societatea locala, in vederea identificarii nevoilor de infiintare a noilor intreprinderi sociale si domeniile de activitate corespunzatoare
– Sa furnizeze asistenta specializata grupurilor antreprenoriale interesate sau persoanelor la toate nivelurile de infiintare si functionare a intreprinderii sociale.
– Sa cunoasca intrprinderile sociale existente din zona si sa le furnizeze sprijin
– Sa promoveze retelizarea intreprinderilor sociale atat intre acestea, cat si cu institutii din sectorul public si privat.
– Sa promoveze concluzii si propuneri la institutii de trasare a politicilor relevante si la centre similare de luare a deciziilor.
Rolul distinct al unei astfel de structuri este urmatorul:
Deoarece este posibil ca persoanele interesate, in mare masura, sa apartina la grupuri vulnerabile sau excluse social, va fi necesar sa fie sprijinte in mod multiplu si pe termen lung si sa se aiba in vedere nevoile, particularitatile, experienta si expertiza acestora, precum si dorintele lor, in vederea asigurarii ca activitatea antreprenoriala pe care si-o vor asuma, va fi sustenabila si eficienta, atat pentru persoanele insasi, insa si pentru comunitate. De asemenea, trebuie luat in consideratie faptul ca implementarea cu succes a initiativelor antreprenoriale, in conditiile actuale ale economiei internationale si europene si ale crizei economice, nu depinde numai de cercetare, calitate, inovatie si noi cunostinte, insa si de posibilitatile si perspectivele pietei, care, in conditiile prezente, de multe ori, nu pot fi prevazute sau percepute. Acest fapt inseamna ca antreprenorii sociali-candidati, trebuie sa fie sprijiniti pentru a se reduce eventualul risc de afaceri si pentru a se consolida in vederea abordarii riscurilor si esecurilor care pot aparea. Din acest motiv, serviciile furnizate nu se refera numai la antreprenoriatul propriu-zis, insa si la asistenta de consiliere si de consolidare a personalor interesate, precum si la constientizarea comunitatii locale (profesionale si nu) in special, privind eliminarea stereotipurilor si a prejudecatilor impotriva persoanelor si grupurilor care difera si mentin un diferit stil de viata si ocupare.

De asemenea, datorita lipsei unui cadru institutional integrat si coerent, pentru economia sociala in Romania, insa si datorita faptului ca sectorul economiei sociale va continua sa se afle inca in curs de dezvoltare si dupa institutionalizarea reglementarilor relevante, conditia de baza pentru functionarea Structurii este implicarea acesteia in domeniul de colectare si prelucrare a datelor aferente, la nivelul regiunii de interventie, la nivelul tarii sau si la nivel international. Cu alte cuvinte, nu este suficienta doar cunostinta privind aspecte ce se refera la tipul clasic de antreprenoriat. Este necesar studiul conceptului si al practicilor aferente antreprenoriatului social, precum si inovatia in ceea ce priveste proiectarea actiunilor si modul de actiune al Structurii. In plus, deoarece o astfel de Structura va contribui la configurarea sectorului economiei sociale in Romania, este necesara retelizarea acesteia cu alte structuri, precum si cu institutii de trasare a politicilor sociale si a politicilor de ocupare.
In cele din urma, deoarece intreprinderile sociale au, prin definitia lor, un rol social distinct, structura va trebui sa dezvolte colaborari cu multe institutii locale (sociale si alte). Necesitatea privind colaborari extinse, raspunde atat nevoii de identificare a grupurilor si persoanelor care sunt interesate sa creeze intreprinderi sociale, cat si nevoii de retelizare a intreprinderilor sociale, pentru a putea fi sprijinite de institutii, precum si pentru a-si maximiza beneficiile lor sociale prin intermediul parteneriatelor cu alte institutii.
Urmeaza un tabel orientativ al actiunilor de baza pe care o structura trebuie sa le dezvolte si o referire succinta la acestea.

ACTIUNI – SERVICII FURNIZATE

1 Abordare – informare – activarea persoanelor si a grupurilor care sunt interesate sa participe la procedura de constituire a intreprinderilor sociale

2 Animarea si consolidarea persoanelor si grupurilor – a membrilor intreprinderilor sociale existente, sau in curs de infiintare
3 Asistenta tehnica pe parcursul procedurii de infiintare a noii intreprinderi sociale, insa si pentru intreprinderile sociale deja existente

4 Promovarea dezvoltarii retelelor intreprinderilor sociale intre acestea, cu intreprinderi, institutii, voluntari

5 Realizarea actiunilor de promovare a intrprindrilor sociale si, in general, a economiei sociale

6 Respectarea si actualizarea continua a registrului intreprinderilor sociale din regiunea de interventie

7 Colectare, creare si distribuire a materialului informativ

8 Participarea structurii la retele internationale si nationale
9 Dezvoltarea sistemelor de evaluare care vor evidentia bunele practici si deficientele structurii

1. Abordarea – informarea – activarea persoanelor sau a grupurilor care sunt interesate sa participe la procedura de infiintare a intreprinderilor sociale.
Abordarea persoanelor si a grupurilor in scopul dezvoltarii noilor intreprinderi sociale, nu se poate limita numai la actiuni conventionale de publicare cu tema referitoare la dezvoltarea antreprenoriatului social, in general, sau la prezentarea actiunilor si a serviciilor furnizate de catre Structura.
Sunt necesare metode speciale, cum ar fi:
– Realizarea intalnirilor cu institutii locale & expedierea adreselor informative si a materialului informativ – Institutiile sociale locale precum si alte institutii comunica cu grupurile social vulnerabile si in cadrul competentelor acestora este posibil sa identifice interesul persoanelor sau grupurilor pentru constituirea unei intreprinderi colective. In plus, institutiile locale din moment ce se informeaza despre functionarea Structurii, in continuare, pot furniza aceasta informare, persoanelor sau grupurilor, pe care, in continuare, le pot indruma spre Structura. Din functionarea Structurilor, pana in prezent, s-a inregistrat rolul semnificativ al organizatiilor administratiei publice locale in aceasta directie.
– Realizarea intalnirilor deschise informative in zone specifice – in zona de resedinta a beneficiarilor potentiali, in urma actiunilor de informare privind programarea acestora – Organizarea acestor intalniri este deosebit de importanta deoarece ofera persoanelor interesate dintr-o societate locala, sa se informeze si sa examineze eventualitatea de a se implica in actiuni similare. Astfel de intalniri prezinta beneficii multiple, datorita faptului ca majoreaza in mod semnificativ, receptorii de informare.
Actiunile de mai jos functioneaza in mod complementar cu practicile de informare cunoscute, care sunt:
– Distribuirea de brosuri si pliante informative
– Realizarea conferintelor si a evenimentelor
– Furnizarea informatiilor prin intermediul paginilor de Internet
– Publicarea anunturilor si a publicatiilor in presa locala si la alte mijloace mass-media
Obiectivele actiunilor de informare sunt: informarea asupra serviciilor furnizate de catre Structura si informarea asupra notiunii si perspectivelor de antreprenoriat social. Informarea trebuie sa se realizeze intr-un mod simplu si usor de inteles de catre fiecare receptor al acesteia. Termenii tehnici si notiunile complexe trebuie omise. De asemenea, trebuie dedicat timp suficient, astfel incat sa se ofere receptorilor posibilitatea de a adresa intrebari si de a-si clarifica anumite aspecte. Trebuie de remarcat faptul ca valabilitatea informatiilor este extrem de importanta, deoarece aceasta prima informare, de cele mai multe ori, este cruciala pentru aparitia interesului legat de crearea intreprinderilor sociale.
2. Animarea – consolidarea persoanelor si a grupurilor – membrilor intreprinderilor sociale existente sau in curs de infiintare
Aceasta actiunea include, in special, furnizarea serviciilor de asistenta psiho-sociala, atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv. Acest tip de servicii sunt necesare si pe parcursul constituirii unui grup antreprenorial (selectarea persoanelor care vor participa) si pe parcursul procesului de organizare a activitatii antreprenoriale si de asumare a rolului antreprenorial de catre persoane (luarea deciziilor cu privire la constituirea intreprinderii, repartizarea lucrarilor, stabilirea responsabilitatilor). Aceste servicii sunt la fel de importante si in cadrul de sprijin pentru intreprinderile sociale existente, in toate etapele lor de dezvoltare (solutionarea problemelor de colaborare intre membrii grupului antreprenorial, dezechilibre datorita tranzitiei intreprinderii sociale la un alt stadiu de dezvoltare).
Punctele limita sunt urmatoarele:
– Diagnoza si inregistrarea nevoilor specifice, aptitudinilor, competentelor profesionale si a experientei profesionale a persoanelor
– Asistenta persoanelor astfel incat sa obtina o imagine de sine pozitiva si de competentele lor sociale si educationale si sa-si stabileasca obiective profesionale personale
– Consolidarea competentelor de colaborare a persoanelor – invatarea metodelor de solutionare a conflictelor – familiarizarea cu procedura de luare a deciziilor – familiarizarea cu cerinrele aferente rolului de antreprenor /dezvoltarea spiritului antreprenorial
– Consolidarea persoanelor astfel incat sa aiba o estimare reala cu privire la competentele lor privind participarea la intreprinderea sociala
Antreprenoriatul social presupune colaborarea mai multor persoane pentru infiintarea unei intreprinderi sociale, prin urmare furnizarea serviciilor specializate la nivel de grup este deosebit de importanta si se refera la marea parte a furnizarii serviciilor de consiliere. De asemenea, pe parcursul procedurii de constituire a noului grup antreprenorial social, este necesara o atentie deosebita privind evaluarea unei idei antreprenoriale si in functie de caracteristicile specifice si nevoile persoanelor interesate. Importanta acestei etape este deosebit de mare deoarece, printre altele, trebuie sa se identifice eventualele slabiciuni (de exemplu, entuziasm excesiv, lipsa de percepere a eventualelor riscuri, lipsa de educatie si formare, etc.).
3. Asistenta tehnica pe parcursul constituirii noii intreprinderi sociale, insa si pentru intreprinderile sociale exsitente
Asistenta sociala pentru crearea intreprinderii sociale, include:
– Furnizarea asistentei pentru redactarea planului de afaceri: stabilirea conditiilor tehnice/economice, determinarea actiunilor necesare si ierarhizarea acestora, determinarea obiectivelor pe teremen scurt si lung, etc.
– Informare juridica si asistenta privind procedurile de constituire a intreprinderii: selectia formei juridice, redactarea statutului, teme de munca, emiterea permisului de functionare, etc.
– Diagnoza nevoilor intreprinderii pe teme de finantare si informare privind programele de finantare locale si nationale: informare pe teme de finantare-financiare si asistenta tehnica referitoare la posibilitatile de integrare a investitiei in programe de finantare relevante, prezentare, explicare si sprijin pentru selectia si utilizarea produselor financiare relevante (imprumuturi profesionale, participare la societati de garantii reciproce, leasing, factoring, emiterea scrisorilor de garantie, micro-creditare, fondul de garantii, etc.). Este bine stabilit faptul ca majoritatea intreprinderilor sociale se confrunta cu dificultati deosebite privind sistemul financiar de credit, de exemplu, datorita garantiilor insuficiente.
– Configurarea marketing plan si a strategiei de comunicare astfel incat sa se realizeze o patrundere mai mare a produselor si serviciilor intreprinderii sociale pe piata locala.
– Informare – asistenta economica, fiscala, de asigurare si de contabilitate privind modurile de respectare a registrelor de venituri-cheltuieli, gestionarea salarizarii, etc.
– Asistenta si informare pe teme de educatie: programe de educatie a auto-angajatilor sau a somerilor in cazul in care formarea este prealabila infiintarii intreprinderii, programe de instruire a altor institutii
– Promovarea legaturii cu institutii nationale si locale de sprijinire a antreprenoriatului sau de alt tip: pentru diferite teme legate de infiintare, intreprinderile sociale se pot indrepta spre institutii cum ar fi societatile de dezvoltare, camere, centre de primire a investitorilor, centre de dezvoltare antreprenoriala si tehnologica, municipalitati, etc.
Informare, insa si serviciile legate de birocratia de infiintare a intreprinderilor sociale (de exemplu cooperative), sunt deosebit de importante pentru decizia propriu-zisa de promovare a unei investitii, mai ales cand este vorba de antreprenori potentiali care provin din grupuri social vulnerabile fara o familiarizare anterioara cu proceduri similare. Este necesar ca personalul competent sa furnizeze informatii complete si valabile cu privire la cerintele aferente infiintarii unei intreprinderi sociale.
Acest tip de servicii sunt furnizate si intreprinderilor deja existente, in scopul modernizarii, extinderii functionarii acestora, solutionarii eventualelor probleme de sustenabilitate si functionare.
4. Promovarea dezvoltarii retelelor intreprinderilor sociale intre acestea, cu intreprinderi, institutii si cu voluntari
Aceasta actiune este strans legata de actiunea de animare si consolidare. In cadrul furnizarii serviciilor de consiliere, unul dintre obiective – una dintre temele specifice poate fi dezbaterea temelor de retelizare – dezvoltarea colaborarilor intreprinderilor sociale atat intre ele (de exemplu pentru crearea retelelor intreprinderilor sociale similare pentru promovarea lor comuna), cat si cu institutii din sectorul public sau privat (dezvoltarea parteneriatelor pentru promovarea scopurilor sociale, promovarea produselor si a serviciilor, valorificarea oportunitatilor in cadrul dezvoltarii CSR, etc.). Este important ca structura sa furnizeze informare privind cerintele si beneficiile retelizarii, insa si sa se ofere persoanelor posibilitatea de a dezbate problemele legate de obligatiile, riscurile si posibilitatile aferente retelizarii.
5. Realizarea actiunilor de promovare a intreprinderilor sociale si , in general a economiei sociale
In mod complementar cu actiunile intreprinderilor sociale pentru promovarea acestora, structura poate oferi oportunitati de promovare (de exemplu, gazduire in expozitii, promovarea prin intermediul site-urilor si a publicatiilor relevante, etc). In plus, important este rolul structurilor si in domeniul de evidentiere a economiei sociale insasi, a evolutiilor aferente si a perspectivelor.
6. Respectarea si actualizarea continua a registrelor de venituri-cheltuieli ale intreprinderilor sociale din zona de interventie
Structurile de sprijin pentru Antreprenoriatul Social trebuie sa se afle intr-un contact continuu cu totalul intreprinderilor sociale din zona lor de interventie, sa monitorizeze evolutia acestora si sa pastreze datele lor de baza (date de comunicare, activitati, etc.). Astfel, vor fi in masura sa ofere persoanelor si institutiilor interesate, informatii relevante, insa si sa realizeze un feedback pentru institutiile centrale de monitorizare a economiei sociale (de exemplu, observatoare care pot fi create, ministere competente, etc.).
7. Colectarea, crearea si distribuirea materialului informativ
Structura va trebui sa pastreze material specializat si instrumente pentru antreprenoriatul clasic si sa furnizeze noi instrumente, in cazul in care acest lucru este posibil. Aspectele de economie sociala sunt specializate si fiecare formular relevant sau ghid sunt deosebit de utile in munca consilierilor. In mod orientativ, mentionam studiile speciale, ghidurile si modelele de proiecte operationale, precum si alte instrumente referitoare la antreprenoriatul clasic, cum ar fi ghiduri de antreprenoriat, etc.

8. Participarea structurii la retele nationale si internationale
Structura trebuie sa fie deschisa in ceea ce priveste colaborarile cu alte institutii co-responsabile ale acesteia, la nivel national, insa si la nivel european si international. Este necesar sa se monitorizeze evolutiile relevante, in special in stadiul crucial de dezvoltare a antreprenoriatului social in tara. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul participarii structurii la retele relevante, la grupuri de lucru si intalniri, precum si prin intermediul urmaririi paginilor de Internet aferente.

9. Dezvoltarea sistemelor de evaluare care vor evidentia “bunele practici” si deficientele structurii
Favorabil este ca structura sa dezvolte metode de evaluare a lucrarilor acesteia si a rezultatelor acestor lucrari. Astfel, va fi in masura sa participe la anumire propuneri in cadrul colaborarilor acesteia cu alte institutii. De asemenea, isi va putea imbunatati modul de functionare.

5.3. Organizarea structurii model de sprijin pentru antreprenoriatul social
Α. Structurarea organizatorica a structurii
O Structura-Model de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social trebuie sa urmeze un model simplu de organizare, astfel incat sa asigure un grad maxim de functionalitate si flexibilitate pe teme referitoare la functionarea acesteia. Avand in vedere serviciile pe care le furnizeaza, grupurile tinta la care se adreseaza si rolul pe care trebuie sa il joace, se propune urmatoarea organizare a structurii:
 Director – Responsabil de Structura :
Este responsabil pentru dezvoltarea strategiei generale si a politicilor Structurii, precum si pentru coordonarea sectiilor specifice si a activitatilor, monitorizarea si evaluarea rezultatelor aferente activitatilor desfasurate si contactul permanent cu responsabilii celorlalte structuri sau si ai unitatilor regionale aflate in subordinea structurii.

 Sectia de Asistenta de consiliere:
Proiecteaza si furnizeaza servicii antreprenorilor sociali-candidati interesati, intreprinderilor sociale precum si altor institutii si organizatii. Personalul se compune din experti (personal permanent si colaboratori externi) in diferite domenii cognitive.

 Sectia de Management al Informatiei & Justificarii:
Concentreaza si inregistreaza informatiile necesare in sistemul IT, prelucreaza datele si produce rezultatele concentrate atat ale monitorizarii evolutiei functionarii Structurii cat si ale monitorizarii activitatii antreprenoriale in economia sociala.

 Sectia de Promovare si Comunicare:
Proiecteaza, dezvolta si monitorizeaza planul integral al strategiei de comunicare. Dezvolta si implementeaza actiuni de promovare si informare la nivel regional si local pentru activitatile si serviciile furnizate ale Structurii.

 Colaboratori externi/experti:
Se dezvolta reteaua colaboratorilor externi/experti care isi asuma lucrari speciale in cadrul functionarii Structurii (de exemplu, asistenta pentru sistemul informatic, promovare, etc.), precum si asistenta de consiliere pentru antreprenorii–candidati interesati si intreprinderile sociale, pe teme de interes special (marketing, informatica, dezvoltare regionala, etc.).

 Suport administrativ si de secretariat:
Din punct de vedere administrativ si secretarial, sprijina totalul sectiilor si functionalitatilor Structurii. Este dotat cu o persoana permanenta si este sprijinit de colaboratori externi pentru monitorizarea de contabilitate si asistenta juridica a Structurii.

In mod alternativ, serviciile mentionate mai sus pot fi furnizate de institutii care, eventual, gazduiesc structurile de sprijin sau de agentii, in primele etape de functionare a structurii.
Structura organizatorica a Structurii-Model de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social este pezentata in urmatoarea Organigrama:
Structurarea organizatorica propusa a structurii reprezinta o organizare tipica minima pe baza serviciilor si functionarilor prevazute si nu este exhaustiva in ceea ce priveste marimea si extensiunile pe care le poate lua. In orice caz, organizarea interna a structurii va trebui sa raspunda nevoilor si particularitatilor locale, insa si capacitatii partenerilor locali privind organizarea furnizarii serviciilor de consolidare a antreprenoriatului social.
Β. Dotarea structurii cu personal
Structura-Model de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social include personal permenent, cu relatie de munca dependenta sau independenta precum si colaboratori externi.
Se propune ca personalul permanent sa fie compus din minim trei persoane, astfel incat sa se asigure functionarea armonioasa a Structurii. Se mentioneaza urmatoarele locuri de munca:
– Responsabil de Structura
– Profesionist in Asistenta de Consiliere
– Secretar / Responsabil pentru suportul administrativ
Colaboratorii externi configureaza o retea de experti care se implica atat in administrarea functionarilor speciale ale structurii cat si in furnizarea asistentei de consiliere pentru grupul tinta, pe teme de antreprenoriat social. Numarul acestora poate varia in functie de gama serviciilor furnizate, nevoile grupului tinta si cerere la intervale regulate de timp. In mod orientativ, se propun urmatoarele calificari:
• Resurse umane in domeniul de Economie-Management
– Economist
– Specialist pe teme referitoare la managementul intreprinderilor
– Regionalist (specialist pe teme legate de dezvoltarea regionala)
– Consultant fiscal – contabil
– Specialist pe teme de marketing si reclama
• Specialist IT
• Jurist
• Specialist in domeniul de comunicare
• Sociolog / Antropolog social
• Asistent social
Structurarea personalului mentionat in sectiunile de mai sus, precum se descrie in organigrama Structurii de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social, este urmatoarea:

Directia: Responsabilul Structurii
Sectia de Asistenta de Consiliere: este dotata cu un consilier stiintific (resursa umana permanenta) si colaboratori externi.
Sectia de management al informatiei & justificarii: este dotata cu un colaborator extern.
Sectia de promovare si comunicare: sectia este administrata de catre Responsabilul Structurii care este asistat de un colaborator extern.
Asistenta adminsitrativa si de secretariat: este dotata cu o resursa umana cu norma intreaga si este sustint de colaboratori externi pentru monitoricarea de contabilitate si asistenta juridica a structurii.
C. Infrastructuri
C.1. Cladirile
Structura de Sprijin pentru Antreprenoriatul Social poate fi instalata fie in spatiul care se ofera in instalatiile existente ale institutiilor participante (ca si gazduita), fie intr-un spatiu independent propriu (privat sau inchiriat). In orice caz, un model minim de specificatii ale spatiilor, include :
– Spatiu de primire – secretariat
– Doua birouri (Birou Director – Responsabilul Structurii si Biroul de asistenta de Consiliere)
In plus, si in afara de alte birouri pe care le poate avea Structura pentru resursele umane ale acesteia, spatiile care pot contribui la dezvoltarea serviciilor sunt:
– Spatiu de conferinte – Suport Consultativ
– Sala cu utilizari multiple
– Biblioteca
– Alte spatii auxiliare
C.2. Echipament
Echipamentul minim necesar include:
– Server pentru baza de date si conectarea acesteia la alte Structuri
– Calculatoare, cu tehnologie moderna, pentru utlizarea de care consilieri
– Periferice (printer, scanner, UPS,etc.)
– Software pentru a fi utilizat de catre Structura (aplicatii de birou, e-mail)
– Software de suport consultativ
– Alt software (antivirus, backup, baza de date, etc.)
– Echipament de sprijin (PBX, fax, copiator, etc.)
– Conexiune la Internet
5.4. Promovarea si publicarea actiunilor
In cadrul dezvoltarii Promovarii si Comunicarii Structurii, se propune elaborarea si aplicarea Planului Integral de Strategie de Comunicare si Publicitate, pentru promovarea Structurii si a Serviciilor acesteia, prcum si abordarea persoanelor interesate. In vederea implementarii planului se pot utiliza atat instrumente traditionale de informare si diseminare, cat si cele moderne, cu valorificarea noilor tehnologii si multimedia.
In continuare se prezinta pe scurt, unele instrumente, care pot fi valorificate in cadrul promovarii si publicitatii actiunilor Structurii:
Dezvoltare website / pagina de Internet
Se refera la proiectarea si construirea site-ului, al carui continut, in mod orientativ, trebuie sa includa:
– Prezentarea activitatilor si serviciilor structurii
– Prezentarea articolelor, noutatilor si a altor materiale informative
– Link-uri la site-uri relevante
– Reviste, buletine informative
– Posibilitatea de adresare electronica a intrebarilor
– Forum utilizatori
Website-ul poate avea forma de platforma digitala de incubator virtual, oferind o valoare adaugata semnificativa, atat Structurii, cat si serviciilor acesteia.
Material informativ tiparit
Se refera la proiectarea si producerea materialului informativ tiparit, pentru promovarea generala a activitatilor Structurii si abordarea grupurilor tinta carora li se adreseaza. In materialul tiparit se includ:
– Brosuri informative
– Αfis
– Foldere cu material de publicitate
– Rapoarte, review-uri si alte publicatii
Publicatii in mijloace electronice si tiparite
Se refera la publicarea articolelor, rapoartelor si anunturi in mijloacele de informare tiparite si electronice si, in special, in presa (locala sau nationala), in mass-media on-line, in reviste tematice si de ramura, etc.
Anunturi – Invitatii de exprimare a interesului
Se refera la actiuni de promotie prin intermediul anunturilor si invitatiilor, axate pe grupurile tinta, pentru participarea la activitatile Structurii si valorificarea serviciilor furnizate in vederea sprijinirii antreprenoriatului social.
Mijloace Radio-TV
Se refera la valorificarea emisiunilor de radio sau de televiziune, la nivel local sau national, pentru prezentarea activitatilor Structurii, promovarea rezultatelor acesteia si abordarea grupurilor-tinta. Include spot de reclama, prezentari in emisiuni speciale, interviuri, etc.
Activarea Municipalitatilor si a altor institutii locale
Se refera la abordarea sistematica, informare si mobilizare a Municipalitatilor si a altor institutii locale, datorita faptului ca activarea si contributia acestora se considera ca fiind foarte importanta pentru realizarea obiectivelor de consolidare si dezvoltare a antreprenoriatului social.
Organizarea conferintelor si a evenimentelor
Se refera la organizarea conferintelor cu scop de informare, in vederea promovarii obiectivelor si aspiratiilor structurii, informarea grupurilor tinta si prezentarea rezultatelor (sprijinirea candidatilor-antreprenori sociali si a intreprinderilor sociale).
Participare la expozitii
Se refera la participarea la expozitii tematice si internationale, in vederea prezentarii si promovarii activitatilor structurii.
Intalniri publice informationale
Cuprinde intalniri cu scop de informare si prezentari axate pe abordarea grupurilor tinta la care se adreseaza serviciile structurii, precum si pe mobilizarea institutiilor nationale si locale in vederea sprijinirii sectorului economiei sociale.
Alte instrumente de promovare, publicitate si comunicare
In afara de instrumentele de promovare si publicitate, mai sus mentionate, exista posibilitatea de asumare si a altor actiuni, cum ar fi linii telefonice speciale pentru informarea publicului, crearea de info kiosk, etc., care pot fi valorificate de catre Structuri, in functie de planul strategic si de resursele disponibile.

BIBLIOGRAFIE
Module educationale create in cadrul proiectului “ROMII CREAZA INTREPRINERI SOCALE DE RECICLARE A MATERIALELOR DE AMBALAJ – ROMA-RE” , proiect finantat prin POSDRU 2007-2013, ID proiect 56805, Beneficar FUNDATIA PAEM ALBA
In limba greaca
Geitona M. s.a (2005), “Domenii de Dezvoltare a Sectoarelor Societatii Civile si Impacte in Ocupare” Universitatea Thessalias, Facultatea de Stiinte Economice.
Giddens A., (2001), Consecintele Modernitatii, Atena, Kritiki.
Ziomas D. (2001), “Sectorul Economiei Sociale in Grecia, in conformitate cu perspectiva evolutiilor internationale contemporane”, in: Portretul Social al Greciei 2001, EKKE, Atena.
Mitrosyli M., Ziomas D., Chatzantonis D., (2007), Studiul Cadrului Institutional si Juridic al Sectorului de Economie Sociala: Reglementarea Intreprinderii Sociale in Grecia, EKKE, Atena.
Oikonomou Ch.., Feronas A. (redact.) (2006), Cei din afara Zidurilor. Saracia si Excluziunea Sociala in Societatile Contemporane, Atena, Dionikos.
Rozanvalon P. (2003), Noul Aspect Social. Reexaminand statul bunastarii, Metaichmio, Atena.
Sakellaropoulos Th. si Oikonomou Ch., (2007) Studii specifice de Dezvoltare a Economiei Sociale, Universitatea Panteio, Centrul de Cercetari Sociale si Economice, Atena
Sakellaropoulos Th. (2003), Texte de Istorie Economica si Sociala, Dionikos, Atena
Sakellaropoulos Th. (redact.) (1999), Reforma Statului Social, vol. Α΄, Kritiki, Atena
Stasinopoulou O. (1996), Aspecte afrente politicii sociale contemporane, Gutenberg, Atena.
Tsoukalas K., (2000) Viitorul muncii, (ziarul) To Vima, 2/7/2000, pag: Β04.
Chrysakis M., Ziomas D., karamitopoulou Nt., Chatzantonis D. (2002), Perspective de ocupare in Sectorul Economiei Sociale, Institutul National al Muncii, Sakkoulas, Atena
Chrysakis M., Ziomas D. (2002), “Economia Sociala si Ocuparea: Perspective si Interventii Necesare”, Inspectoratul Relatiilor de Munca, 26 (70).
In limba engleza
Bauman Z. (1998), Work, Consumerism and the New Poor, Open University Press, Buckhingham.
Borzaga C., Maiello M. (1998), “The Development of Social Enterprises”, in: C. Borzaga and A.Santuari (eds), Social Enterprises and New Employment in Europe, Trento, Regione Autonoma Trentino-Alto Adige/European Commission DG5:73-92.
Bucek J., Smith B. (2000), “New Approaches to Local Democracy: Direct Democracy, Participation and the Third Sector”, Environment and Planning C, 18: 3-16.
Davister C., Defourny J., Gregoire O, (2004) Work integration – Social Enterprises in the European Union: An overview of existing models, WP no. 04/04, EMES European Network, Brussels.

Defourny J., Nyssens M. (2006), “Defining Social Enterprise”, in: Social Enterprise At the crossroads of market, public policies and civil society, edited by Marthe Nyssens with the assistance of Sophie Adam and Toby Johnson, Routledge, p.p. 3-26.
Defourny, J. (2004). L’émergence du concept d’entreprise sociale. Reflets Perspectives de la vie économique, Tome XLIII, no 3, pp.9‐24.
EMES European Network, (1999), «The emergence of Social Enterprises in Europe: A Short Overview», Brussels. (www.emes.net)
Evers A. and J.-L. Laville, eds. (2004), The Third Sector in Europe, Edward Elgar, Cheltenham.
Flores F., Gray J. ( 2000), Entrepreneurship and the Wired Life, Demos, London.
Giddens A., (2000), The Third Way and its Critics, Polity Press, Cambridge.
Hewitt, P. (2002). Social enterprise. A strategy for success. London: Department of Trade and Industry (www.dit.gov.uk).
Hoggett P. (1997), “Contested communities”, in: P. Hoggett (ed.) Contested communities: experiences, struggles, policies, Policy Press, Bristol.
Kramer R., (1987), «Voluntary Agencies and the Personal Social Services», in: W. Powell (ed.), The Non-profit Sector Handbook, Yale, Yale University Press.
Lamiceli P., (2006), Strengthening the Development of Social Entrepreunership. Comparing International Experience, Paris, AVISE-OECD LEED Program.
Leadbeater C. (1997), The Rise of the Social Entrepreneur, Demos, London.
Lohmann R., (1995), «Commons: Can this Be the Name of Thirdness?», Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly, vol. 24, no 1, p.p. 25-29.
Lohmann R., (1992), «A New Approach: The Theory of Commons», in: S. Ott (ed.), The Nature of Non-profit Sector, Oxford, Westview Press.
O.E.C.D. (1999). Social Enterprises. Paris.
Procacci G., (1978), “Social Economy and the Government of Poverty”, Ideology and consciousness, 4: 55-72.
Putnam, R. (1993), “The Prosperous Community. Social Capital and Public Life”, American Prospect (13), 35-42.
Putnam R. (1994), Making Democracy Work, New Jersey: Princeton University Press.
Rifkin J., (2000), The Age of Access, Tarcher/Putnam, New York.
Rifkin J. (1995), The End of Work, Putnam, New York.
Rimke H. (2000), “Governing citizens through self-help literature”, Cultural Studies, 14 (1): 61-78.
Rose N. (1998), “The crisis of the social: beyond the social question”, in: S. Hanninen (ed.), Displacement of Social Policies, Jyvaskyla, SoPho.
Sakellaropoulos T., Bergman J., (eds) (2004), Connecting Welfare Diversity within the European Social Model, Intersentia, Antwerpen.
Salamon M.L. et al., (1999), The Emerging Sector Revisited. A Summary, Revisited Estimates, The Johns Hopkins Center for Civil Society Studies.
Sennett R. (1998), The Corrosion of Character,. WW Norton and Company, New York.
Smith D. (2000), “Social Justice Revisited”, Environment and Planning, 31:1149-62.
Van Til J., (2000), Growing Civil Society. From Non-profit Sector to Third Space, Bloomington and Indianapolis, Indiana University Press.