Economia Sociala

Economia Socială

Conceptul de Economie socială ar fi probabil mai bogat si mai usor de accptat în tările în care această notiune este necunoscută sau prea putin cunoscută dacă s-ar putea acorda o considertie egală celor trei doctrine – aparent contradictorii dar, paradoxal care conduc la aceleasi scopuri sociale.

Definitie

“ Organizatiile Economiei Sociale sunt actori economici si sociali activi în toate sectoarele care se caracterizează în principal prin scopurile si prin forma lor specifică de antreprenoriat. Economia socială include organizatii cum sunt cooperativele, mutualele, asociatiile si fundatiile.Aceste întreprinderi sunt deosebit de active în anumite domenii cum ar fi protectia socială, serviciile sociale, sănătatea, băncile, asigurările, produc ia agricolă, serviciile de proximitate, educatie si formare, cultură, sport si activităti recreative.”

( Definitia CEP – CMAF Conferinta Europeană Permanentă a Cooperativelor, Mutualitătilor, Asociatiilor si Fundatiilor este singurul Comitet din Europa care regrupează si are autoritate asupra principalelor categorii de actori ai Economiei Sociale )
Economia socială:

• Se bazează pe principiile solidaritătii si a implicării individuale în procesul cetăteniei active ;

• Generează slujbe de bună calitate si un nivel de viată mai bun ;

• Oferă un cadru care să permită aparitia unor noi întreprinderi si noi forme de muncă ;
• Joacă un rol important în dezvoltarea locală si coieziune socială ;

• Este responsabilă social ;

• Este un factor de democratie ;

• Contribuie la stabilitatea si pluralismul pietelor economice ;

• Este formatoare de noi mentalită i care să contribuie la atingerea unei constiinte sociale de ordin superior ;

• Corespunde prioritătilor Uniunii Europene si ale obiectivelor strategice : coeziune socială, ocupare deplină, lupta împotriva sărăciei, democratie participativă, o mai bună guvernare, dezvoltare durabilă.
Formele legale ale economiei sociale pot să varieze de la o tară la alta.Totusi aceste întreprinderi se disting fată de companiile bazate pe capital prin următoarele :
 Suprematia individului si a obiectivelor sociale în fata capitalului;

 Calitatea de membru voluntară si deschisă;

 Controlul democratic exercitat de către membri;

 Combinarea intereselor membrilor, utilizatorilor si/sau interesul general;

 Apărarea si aplicarea principiului solidaritătii si responsabilitătii;

 Management autonom si independent fată de autoritătile publice;

 Surplusul este utilizat pentru a contribui la obiectivele de dezvoltare durabilă, servicii de interes pentru membri sau servicii de interes general.

Economia socială există în fapt dar nu si în drept. Este aproape imposibil să dăm o definitie precisă si uniformă dat fiind faptul că există o diversitate a abordărilor nationale si regionale atât în statele membre ale UE cât si în cele candidate. Această constatare nu trebuie să ne împiedice să progresăm. Se poate amplifica domeniul de actiune al Economiei Sociale fără ca să existe o definitie precisă a acesteia. De altfel se poate considera faptul că dacă există la nivel european o asemenea diversitate în ceea ce priveste economia socială, aceasta reprezintă o bogătie si nu un obstacol.

Pentru că Europa a fixat la Lisabona obiectivele pentru a deveni o societate a cunoasterii, întreprinderile economiei sociale trebuie să contribuie activ la constructia unei economii competitive, performante si producătoare de coeziune socială. Pentru a face fată grupărilor economice multinationale, ea va trebui să formeze aliante între Est si Vest precum si în sânul Europei Centrale si de Est, în special prin intermediul tehnologiei informatiei si de comunicare creând retele de coordonare pentru a putea fi mai eficientă. Statutele juridice europene cum ar fi de exemplu cel al societătii cooperatiste europene, si sperăm să fie urmat de statutele pentru asociatiile, mutualitătile si fundatiile europene; s-ar putea constitui în instrumente juridice foarte importante pentru aceste retele.