Despre romi ca grup vulnerabil discriminat

În România, romii constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari după cel maghiar. Dintre categoriile etnice, (destul de numeroase!), care trăiesc pe teritoriul tarii noastre, romii sunt de departe cea mai discriminată şi defavorizată.

De unde vine starea de discriminare?

Făcând o scurtă istorie, datele spun că datorită originii incerte şi stilului de viaţă nomadic, sosirea lor în Europa a creat încă de la început o imagine negativă în mintea europenilor. Migrând în grupuri mici şi răspândindu-se pe o arie mare, n-au avut niciodată un teritoriu cu care să se identifice chiar dacă erau uniţi prin limbă, cultură şi origine, şi astfel au fost privaţi de mijloacele potrivite prin care alte populaţii îşi apără interesele. N-au avut niciodată putere politică sau militară, sau o religie a lor, neavând un teritoriu stabil unde să şi-o exercite.
Pielea lor închisă la culoare, practicarea unor ocupaţii arhaice şi primitive (a ghicitului ca sursă de venituri şi blestemelor ca metodă „în justiţie” şi pentru a se răzbuna, pentru că nu puteau folosi alte metode mai „convenţionale”), fac să fie asociaţi cu magia neagră, lucru deosebit de grav în societăţile europene aproape paranoice cu privire la religia din evul mediu.


Tradiţia romilor impune ca aceştia să nu se amestece cu cei dinafara rasei în scopul păstrării purităţii acesteia, (unii mai mult, alţii mai puţin, au păstrat tradiţia „purităţii” şi „impurităţii”, care impune păstrarea distanţei faţă de „gadje”-non-romi), lucru care în mod sigur a contribuit la formarea unei imagini incorecte despre ei, şi a împiedicat comunicarea dintre romi şi restul populaţiei. Gadje au fost văzuţi ca „impuri” datorită modului lor de viaţă şi ignoranţei lor cu privire la codul celor „pure” şi „impure”. Obiceiul se mai păstrează şi astăzi în rândul comunităţilor de romi izolate însă nu mai contravine atât de acut cu tradiţia ca în trecut. Prezentul schimbă însă radical situaţia indiferent de tradiţia romilor, nici o altă etnie nedorind să se amestece cu cea a romilor, găsind faptul inacceptabil din toate punctele de vedere.

Revenind în prezent, nimeni nu poate afirma cu exactitate de unde şi de ce fenomenul de excluziune socială asupra romilor a luat o amploare atât de mare. Datorită stilului lor de viaţă şi discriminării, romii nu au avut pentru mult timp acces la sistemul judiciar şi nu au putut să-şi apere drepturile sau chiar să-şi exprime punctul de vedere. Minorităţile germană, maghiară şi evreiască au avut şi au un stat care să-i susţină şi să le apere interesele, spre deosebire de romi, care nu au avut pe nimeni. S-a creat astfel un cerc vicios care a dus la sărăcirea acestora, marginalizarea şi mai apoi excluderea lor socială. Accesul a devenit anevoios până şi la satisfacerea nevoilor de bază, romii dezvoltând astfel comportamente antisociale gen delicvenţa şi agresivitate, alimentând şi întreţinând fenomenul discriminării. Mulţi în România considera că este vina lor: că fură, că nu se spală, că nu se duc la şcoală, că ţara e a românilor cine i-a pus să vină aici etc. ‘’Romii fură”: câteva exemple din mass-media de romi care fură au dus la generalizarea că toţi romii fură. Când non-romi fură miliarde din buget şi sărăcesc întreaga ţară, vina cade pe ei personal. Când un rom fură o găină pentru a-şi hrăni familia, vina cade pe el dar în acelaşi timp şi pe toţi romii. Prejudecăţile de genul „romii nu se spală” se datorează culorii pielii sau situaţiei materiale. Ca orice minoritate, romii sunt uşor de categorizat. Câteva exemple de unguri care au refuzat sau nu ştiau să vorbească româneşte în Transilvania au dus la poveşti de genul că toţi locuitorii anumitor localităţi refuză să vorbească româneşte.
Istoria a arătat de nenumărate ori ca naţiunile opresoare simt nevoia să îi învinuiască pe cei opresaţi pentru situaţia creată. Aceste prejudecăţi sunt pur şi simplu false, cum am demonstrat mai înainte. A da vina pe victima este un proces cunoscut şi studiat de psihologi, dar rareori recunoscut ca atare la o scară aşa de mare ca întreaga populaţie a unei ţări.
Romii sunt o minoritate culturală cu interese şi nevoi diferite de cele ale populaţiei majoritare, şi acest fapt a fost neglijat până acum de sistemul de educaţie din România. Aceasta, asociată cu motive economice a dus la situaţia educaţională dezastruoasă cu care se confruntă romii astăzi.

Un alt aspect este discriminarea la locul de muncă. Un rom, chiar educat, are puţine şanse de a primi posturi de conducere. De multe ori, educaţia pur şi simplu nu este văzută ca o modalitate de a reuşi în viaţă pentru romi. Lipsa de educaţie la rândul ei duce la judecăţi de valoare la nivelul simţului comun, la stagnarea la baza piramidei nevoilor umane, nevoi de bază, fără şansa de a escalada vreodată această piramidă spre valori mai înalte.
Ne aflăm într-un cerc vicios de discriminare, lipsă de respect, de interes, lipsă de înţelegere şi deschidere din partea românilor, care la rândul lor duc la sărăcie, care duce la creşterea criminalităţii şi la lipsa de educaţie şcolară în rândul romilor, care duc la mai multă discriminare, lipsă de respect, fenomene care se întreţin şi se hrănesc reciproc, cultivând frustrări şi nemulţumiri de ambele părţi. Situaţia economică dificilă a României permite persistenţa acestor opinii, fiind nevoie la un moment dat de existenţa unui ţap ispăşitor pentru reputaţia nu prea bună pe care o are ţara noastră în afara graniţelor. Motivele sunt complexe şi greu de acceptat. Romii însă sunt uşor de învinuit pentru aceasta, având în vedere percepţia generală asupra lor.

În acelaşi timp, cine e interesat de romii care nu fură? Care merg la şcoală? De romii care muncesc cinstit? Cine este interesat de romii care fac cinste ţării noastre peste hotare? Nimeni. Odată ce romilor li s-a atribuit un calificativ, mentalitatea este greu de schimbat. Majoritatea populaţiei primeşte informaţii despre romi din mass-media şi nu de la romi. Mass-media exploatează interesul populaţiei cu titluri ca un ţigan a „furat” şi prin aceasta contribuie la continuarea acestui cerc vicios. Credibilitatea lor este constant şi continuu subminată de mijloacele de informare în masă care nu se obosesc să caute exemple pozitive şi să bulverseze „comfortul” opiniei publice cu ceva ce le-ar zdruncina convingerile străbune. Romii pe care îi văd oamenii nu sunt, în general, reprezentativi: un cerşetor rom sau un copil al străzii este mai uşor de văzut decât un copil rom care se duce la şcoală. Mulţi romi care au un statut social şi economic mai ridicat nu spun la toată lumea că sunt romi pentru că prin aceasta nu au nimic de câştigat ci mai mult de pierdut.
Istoria romilor este un incredibil şir de persecuţii şi discriminare. Cauzele care au dus la situaţia economică şi educaţionala a romilor din ziua de astăzi, precum şi cele care au dus la discriminarea cu care ei se confruntă sunt mult mai multe şi mai complexe decât cele prezentate aici. Ele trebuie recunoscute şi înţelese, atât de romi cât şi de restul românilor, pentru ca cercul vicios în care ne aflăm să fie întrerupt.

Ideea de reducere a fenomenului de excluziune socială este şi trebuie să fie bidirecţională, incluziunea socială nefiind un dar de la sine înţeles şi necondiţionat pentru persoanele aparţinând etniei rome, efortul de a dovedi contrariul celor afirmate mai sus aparţinându-le, iar cetăţenilor din afara etniei revenindu-le efortul acceptării şi deschiderii faţă de semenii lor romi, oferindu-le şansa de a se integra în societate pe principiul nediscriminării şi egalităţii de şanse.