Definirea conceptului de economie socială

În 1980 reprezentanţii sectoarelor cooperatist, mutual şi asociativ au adoptat în Franţa Carta Economiei Sociale25, document actualizat în 1995. Carta ES reiterează valorile şi modalitatea de organizare a ES prin evidenţierea principiilor ce stau la baza acestui sector:
solidaritate,
responsabilitate,
libertate,
şanse egale pentru toţi membrii organizaţiei şi
respect reciproc (toţi asociaţii fiind şi proprietari).
Semnatarii s-au angajat să susţină îmbinarea armonioasă între rigoarea economică şi provocările sociale. Pentru mai multe detalii a se vedea Anexa 2, Carta Economiei Sociale.

Un al doilea document, Carta principiilor Economiei Sociale26, a fost propus în 2002 de reţeaua CEP-CMAF şi include principiile fundamentale ale ES:
prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale şi nu capitalului;
structuri private;
asociere voluntară şi deschisă;
control democratic al membrilor;
îmbinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor şi / sau a interesului general;
apărarea şi aplicarea principiului solidarităţii şi responsabilităţii;
gestiunea autonomă şi independenţa faţă de autorităţile publice;
majoritatea excedentelor să fie folosite pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.27
Conform Cartei principiilor ES, ES cuprinde două sub-sectoare: cel comercial (de afaceri) şi cel necomercial, iar obiectivele sunt: ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea serviciilor sociale şi consolidarea coeziunii sociale. ES se încadrează în orientările majore ale politicii publice: atât politici sociale de incluziune socială şi de inserţie pe piaţa forţei, cât şi politici de dezvoltare locală şi creare de locuri de muncă28.
La nivel european nu există o definiţie oficială a ES iar principala provocare care trebuie învinsă este depăşirea „invizibilităţii sale instituţionale”29. De-a lungul timpului, ES a fost definită fie prin formele specifice, fie prin principiile promovate. ES a fost înţeleasă ca „însumând organizaţiile nonprofit, cooperativele şi alte forme private de întreprinderi asociate sau folosită ca sinonim pentru întreprinderi sociale”30. ES cuprinde „cooperativele, societăţile mutuale şi asociaţiile (şi din ce în ce mai multe fundaţii) reliefând specificul misiunii acestor organizaţii, mai ales scopul de a fi mai degrabă în beneficiul membrilor săi sau colectivităţilor decât de a genera profit pentru investitori”31.
ES poate funcţiona sub diferite forme de organizare: organizaţiile voluntare (uneori ataşate unui cult religios şi furnizează servicii), grupurile de întrajutorare ale cetăţenilor (abordează noi modalităţi de muncă şi de incluziune socială în funcţie de disponibilitatea resurselor locale), structuri publice sociale (incubatoare), organizaţii cooperatiste (întreprinderi ale comunităţii care promovează în comunitate interese specifice unor grupuri), noi forme de organizaţii nonprofit (implicate în furnizarea serviciilor publice şi desfăşoară activităţi comerciale de susţinere financiară a serviciile oferite), fundaţii de caritate, asociaţii şi fundaţii (care deţin entităţi comerciale, care au scopul de a contribui la mărirea veniturilor pentru beneficii publice)32.
Una dintre cele mai robuste definiţii ale ES este considerată cea a Consiliului Valon de ES din Belgia (1990) conform căreia ES „se compune din activităţile economice desfăşurate de societăţi, mai ales cooperative, asociaţii mutuale şi alte asociaţii în care etica este în concordanţă cu următoarele principii: scopul final este mai degrabă în serviciul membrilor sau al colectivităţii decât al profitului, autonomia gestiunii, procesul de decizie democratică, prioritatea acordată, în procesul de distribuţie a veniturilor, persoanelor şi muncii faţă de capital”33.
Centrul Internaţional de Cercetare şi Informare asupra Economiei Publice, Sociale şi Cooperativelor (CIRIEC) a propus următoarea definiţie: „setul de întreprinderi private organizate formal, dotate cu autonomie de decizie şi bazate pe libertatea de asociere, înfiinţate pentru a răspunde nevoilor propriilor membri prin intermediul pieţei, prin producerea de bunuri şi furnizarea de servicii, asigurări şi finanţare, în care procesul decizional şi orice distribuire a profiturilor sau excedentelor între membri nu este direct legată de aportul de capital sau de cotizaţiile plătite de aceştia, fiecare dintre ei dispunând de câte un vot. ES include de asemenea organizaţiile private organizate formal, cu autonomie de decizie şi bazate pe libertatea de asociere, care prestează servicii necomerciale pentru gospodării şi ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însuşite de agenţii economici care le înfiinţează, controlează sau finanţează“34.
ES include şi organizaţiile nonprofit voluntare, furnizoare de servicii necomerciale pentru gospodării35. ES promovează iniţiative de afaceri bazate pe solidaritate reciprocă, pe baza unui sistem de valori în care procesul decizional democratic şi promovarea priorităţii pentru fiinţa umană şi nu pentru capital prevalează în distribuirea excedentelor. ES nu consideră persoanele defavorizate beneficiari pasivi ai filantropiei sociale, ci protagonişti activi ai destinului lor 36.
Sectorul ES în general şi cel al întreprinderilor sociale în particular s-au dezvoltat în Europa în ultimii 20 de ani. Dezvoltările din domeniul economic şi social au făcut loc unui alt tip de economie, situată între sectorul privat şi cel public. Formele ES joacă un rol important în rezolvarea problemelor economice şi sociale, furnizând o ofertă de activităţi şi servicii a căror cerere nu este acoperită adecvat de entităţi private sau publice. ES a devenit un important generator de locuri de muncă în Europa. În 2005, la nivelul celor 25 de state membre, ES asigura echivalentul a 4% din PIB şi implica peste 11 milioane de persoane, reprezentând 6,7%37 din totalul forţei de muncă angajate la acel moment38.
Crearea locurilor de muncă este o consecinţă a obiectivului specific al întreprinderilor sociale, şi anume acela de a promova incluziunea socială a grupurilor aflate în dificultate prin creşterea oportunităţilor de angajare. Totodată, nu trebuie să ignorăm cel de-al doilea rol major al întreprinderilor sociale: oferirea de servicii personalizate, asigurând tranziţia acestei categorii de persoane de la o stare de vulnerabilitate la o piaţă a muncii normale. Toate acestea necesită o alocare importantă a resurselor financiare şi umane. Cu toate acestea, una dintre principalele provocări ale întreprinderilor sociale europene este dacă ofertele lor reuşesc să răspundă tuturor cererilor sociale şi să soluţioneze cea mai mare parte a problemelor sociale pe care guvernele le proiectează asupra lor39.
Textul integral este inclus în Anexa 2 a raportului „Carta Economiei Sociale” *25
2Conferinţa Europeană Permanentă a Cooperativelor, Societăţilor Mutuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor (CEP-CMAF), reţea cunoscută astăzi ca Social Economy Europe *26
27 *** „Déclaration finale commune des organisations européennes de l´Économie Sociale”, CEP-CMAF, 20.06.2002 *27
28 *** „The Social Economy in the European Union”, CIRIEC, 2007, p. 8 *28
29 *** „Economia socială în UE”, rezumatul raportulului întocmit pentru CESE de CIRIEC, 2007, p. 27 *29
J. Defourny şi M. Nyssesns (coord), „Social enterprise in Europe: recent trends and developments“, 2001, pp. 5, 15 *30
31 *** „Social entreprise: a new model for poverty reduction and employment strategy – an examination of the Concept and Practice in Europe and the Commonwealth of Independent States”, EMES, UNDP Regional Bureau for Europe and the Commonwealth of Independent States, 2008, p. 17 * 31
32 Idem. p. 33 http://www.encyclopedie-enligne.com/e/ec/economie_sociale.html4
*** „The Social Economy in the European Union“, CIRIEC, 2007, p. 20
*** „Carta Principiilor Economiei Sociale“, 2001
36 *** „Economia socială în UE”, rezumatul raportulului întocmit pentru CESE de CIRIEC, 2007,
37 *** „The Social Economy in the European Union”, CIRIEC, 2007, pp. 2, 7,
38 http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/promoting-entrepreneurship/social-economy
39 Dennis R. Young, „A unified theory of social entreprise: international applications”, prezentare în cadrul conferinţei „The future of social entreprises: models and experience”, 2009, pp. 16 – 18 *38