De ce sunt considerate femeile un grup vulnerabil?

La nivelul Uniunii Europene, femeile sunt definite implicit ca un grup vulnerabil, situația femeilor reprezentând o prioritate în majoritatea ariilor de reglementare şi acțiune. Vulnerabilitatea în acest caz este înțeleasă atât ca lipsă a mijloacelor de apărare, cât şi ca o probabilitate mai mare de a se confrunta cu anumite riscuri. Egalitatea dintre femei şi bărbați este considerată un drept fundamental, o valoare comună şi o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii Europene de creştere economică, ocupare a forței de muncă şi coeziune socială. Progresul înregistrat în dobândirea egalității este monitorizat în fiecare an, iar rezultatele sunt publicate într‐un raport. Argumente în favoarea vulnerabilității femeii sunt considerate a fi:

  • rata ocupării femeilor mai scăzută decât cea a bărbaților (58,6% comparativ cu 70,7%), deşi femeile au un nivel de educație mai ridicat (aproximativ 60% dintre absolvenții cu studii superioare din UE sunt femei);
  • un număr mare de femei lucrează cu timp parțial: peste 30%, față de mai puțin de 8% dintre bărbați în 2008;
  • femeile sunt plătite mai puțin decât bărbații: în medie cu 18% mai puțin pentru fiecare oră muncită;
  • riscul sărăciei este mai mare pentru femei decât pentru bărbați: 17,1% dintre femei sunt sărace comparativ cu 15,3% dintre bărbați, iar în cadrul categoriei vârstnicilor de 65 de ani şi peste, diferența este mai mare ‐ 20,1% dintre femei şi 14,9% dintre bărbați;
  • femeile sunt subreprezentate în poziții decizionale din domeniul economic sau politic, deşi ponderea lor în aceste domenii este ridicată;
  • diviziunea responsabilităților familiale este încă puternic inegală;
  • femeile sunt într‐o mai mare măsură victime ale violenței şi traficului de ființe umane.

În documentele oficiale din România, femeia apare în situație de vulnerabilitate în special în relație cu problema violenței şi cu oportunitățile de angajare pe piața muncii. Femeile vulnerabile sunt de regulă femeile victime ale violenței domestice, supuse abuzului, exploatării şi traficului şi femeile “dezavantajate” pe piața muncii.

În Planul național de dezvoltare 2007‐2013, se arată că „riscul excluziunii sociale se manifestă mai pregnant în rândul femeilor decât al bărbaților, în toate etapele vieții, ca o reflectare a participării lor scăzute pe piața muncii. Acest risc de sărăcie este cu deosebire mai mare în rândul femeilor vârstnice şi al părinților singuri având copii în întreținere, dintre aceştia grupul predominant constituindu‐l femeile” (Guvernul României, 2005, p. 297).

Există numeroase pachete legislative care reglementează situația femeii, care pot fi structurate pe mai multe domenii: acte normative care reglementează tratamentul egal între femei şi bărbați, antidiscriminarea, protecția maternității la locul de muncă, legislația muncii privind sănătatea şi securitatea, şi care sunt în acord cu legislația europeană în domeniu.

În privința măsurilor de suport, majoritatea inițiativelor legislative au fost orientate către reglementarea accesului pe piața muncii, salarizare egală, formare profesională, promovare în carieră, prevenirea şi combaterea hărțuirii sexuale, reconcilierea vieții de familie cu viața profesională.

Sursa: GRUPURILE VULNERABILE ŞI ECONOMIA SOCIALĂ. ROMI ŞI FEMEI ÎN DIFICULTATE