4 lucruri pe care credeați că le știți despre incluziunea socială

Puține concepte sunt atât de abstracte ca cel de incluziune socială. Incluziunea socială este definită ca procesul de îmbunătățire a modurilor în care indivizii și grupurile participă în societate. Oamenii își găsesc loc în societate prin accesul  la piețe (piața muncii, piața creditelor), servicii (educație, servicii medicale) și diverse sfere ale acesteia (ex. sfera politică).
În urma unei cercetări efectuate în mai multe țări europene au reieșit câteva interpretări greșite ale conceptelor de incluziune  / excluziune socială, dintre care prezentăm mai jos patru dintre cele mai comune:

1.Excluziunea socială este sinonimă cu inegalitatea și sărăcia

În timp ce inegalitatea și sărăcia sunt rezultate, excluziunea socială este atât rezultat cât și proces. Excluziunea socială este adesea mai mult decât sărăcie și în unele cazuri nici măcar nu are legătură cu sărăcia. Mai mult, în timp ce concepte ca sărăcia și inegalitatea sunt legate de condițiile materiale, incluziunea socială se referă la aspecte non-materiale ale vieții unei persoane. De exemplu, un homosexual care trăiește într-un cartier bogat poate să nu fie sărac, poate să nu fie deloc afectat de inegalitate, dar cu siguranță va fi exclus, și în unele țări, chiar în pericol de a-și pierde viața. Identitatea unei persoane poate fi o premiză a marginalizării acesteia.

2.Incluziunea socială este reversul excluziunii sociale

Deși această afirmație pare logică și intuitivă, incluziunea nu e neapărat opusul excluziunii. Aceasta deoarece excluziunea socială apare când oamenii sunt în mod sistematic împiedicați să participe în societate. Însă indivizii și grupurile pot să aibă totuși acces pe piețe, la servicii sau în diverse sfere ale societății, dar în condiții defavorabile. De exemplu, imigranții pot găsi de lucru, integrându-se pe piața muncii în țările gazdă, dar de obicei vor face muncile grele, nedorite de alții și vor fi prost plătiți. În aceeași situație se află și romii. Această stare de fapt nu descrie o incluziune socială reală.

3.Incluziunea socială este în principal o problemă a țărilor în curs de dezvoltare

Provocările legate de excluziunea socială nu sunt apanajul țărilor mai puțin dezvoltate. Persoane care se confruntă cu excluderea, discriminarea sau sărăcia cronică există peste tot în lume. În multe țări dezvoltate, se dezbate intens problema imigranților și a accesului acestora la piața muncii și la alte drepturi cetățenești. Aproape toate țările europene acceptă forță de muncă din afară și totuși imigranții sunt adesea discriminați. În majoritatea țărilor problematica incluziunii nu e pe deplin rezolvată, noi fațete ale acesteia apărând în mod constant.

4.Gradul de incluziune socială se măsoară doar prin indicatori obiectivi, economici

Din ce în ce mai mult, măsurarea prin elemente subiective (atitudini și percepții, de exemplu) a câștigat teren în rândul celor care elaborează politici sociale. Această abordare este utilă în diagnosticarea incluziunii sociale și în monitorizarea evoluției acesteia. Împreună cu evaluarea prin indicatori obiectivi, luarea în considerare a aspectelor subiective oferă o imagine mai exactă și mai realistă a nivelului de incluziune. Este important să se analizeze atitudinile, deoarece ele sunt un barometru al comportamentului potențial al oamenilor.  Atitudinile și percepțiile pot arăta cine va fi inclus în sau exclus din societate și în ce mod. Când anumite atitudini sunt larg răspândite, acestea pot afecta modul în care societatea și instituțiile tratează anumite grupuri / categorii sociale și modul în care se implementează sau chiar se concep anumite politici. De exemplu, studiul a reliefat că percepția majoritară este că bărbații sunt cei care trebuie să asigure resursele financiare ale familiei, această percepție generalizată afectând negativ șansele de afirmare a femeilor în carieră sau în afaceri. Participanților la cercetare li s-a cerut să-și exprime punctul de vedere referitor la accesul la locuri de muncă, pe criterii de gen, atunci când numărul acestora este insuficient pe piața muncii. Cele mai discriminatorii atitudini (părerea că bărbații sunt mai îndreptățiți să ocupe un loc de muncă decât femeile) au fost întâlnite în țările care au cea mai scăzută rată de participare a femeilor pe piața muncii.

 

Notă: Rezultatele cercetării menționate au fost prezentate în raportul  Inclusion Matters: The Foundation  for Shared Prosperity, publicat în 9 octombrie 2013, din care au fost extrase și aceste concluzii.